sâmbătă, 30 august 2008

WWW.4U-JEZ.BLOGSPOT.COM

Ne-am mutat!

Ne-am mutat pe blogul 4u-jez.blogspot.com

vineri, 18 iulie 2008



leptop antik
Vezi mai multe imagini din Tehnologie »

marți, 8 iulie 2008

Un bloc din centru




Un bloc din centrul Slatinei, arata excelent, asa se poate spune doar ascultand vorbele conducatorilor Slatinei, dar mergand la fata locului parca vedem alte imagini,de groaza, pentru ca aceste imagini la vedem doar in filmele de groaza, care incep cu o casa bantuita, casa bantuita fiind in cazul nostru chiar scara unui bloc, aflat ultracentral. Oare blocurile de la periferie cum arata? Nu ne-am dus si in zona aceea lasandu-va pe voi sa ne trimite-ti mesaje pe emil_gaby20052006@yahoo.com cu comentariile voasre, iar aceste comenarii pot aparea pe blogul Gandul bun. Va las acum sa va dau mai mult timp de a merge si a fotografia si va anunt ca campania se termina la 1 August, asa ca, la fotografii!!!!

joi, 3 iulie 2008

Reclame



Clip interzis de CNA - Alege-ti stapanii cu grija
Vezi mai multe video din Reclame »


Poate inca nu e cazul sa ne strofocam inca de pe acum sa ne gandim la alegerile parlamentare din toamna, si nici macar blog politic nu suntem, dar totusi cateva randuri aruncate in mare familie de randuri scrise pe blogul meu n-ar strica. Dar imi pun mereu intrebarea: de ce a scos acest clip CNA-ul de pe postul Antena 1. Mie mi-a place la fel de mult ca si clipul urmator:





cavadoro 1
Vezi mai multe video din Reclame »


Stiu romanii sa faca reclame, nu gluma!!

miercuri, 25 iunie 2008

Sa fie!


Dupa a doua zi de vot pe site-ul indiscret.ro,la rubrica blogul saptamanii ma gaseam in fruntea clasamentului, aflandu-ma doar la zece lungimi de unda de adversar(cam putin nu?) ,adversara, asta fiind zis ce mai, inca cateva zile si deschidem sampania!!! De abia astept, intre timp ce sa va mai spun eu? Imi umplu timpul prin Craiova, in care nu mica mi-a fost uimirea sa observ cum iau parte la cumparaturile unui cersetor, bineinteles acestea facute la unul din multele cosuri de gunoi amenajate special le Calea Bucuresti! Ca de trei zile zac in boala, ca ma vad uimit de aceste lucruri minunate, intai masina fara usi, acum asta. Si daca n-as avea treaba in Craiova nu m-ar mai trage la inima sa faca aceste vizite periodice acestui oras minunat, cu bune si cu rele. Marie si Marioara, ia un par si ma omoara, de ce vad in asta tara. Ca nu ne zice nimeni scoala, ba ne zice multimea, dar cine vrea......
Si am zis multe oara, Marie si Marioare ca vad o lumea cam de Tara de Uniune Europeana, adica U.E ma! Din Craiova la Pitesti, dar de un' sa spui ca si la Bucuresti dai de aceasi oameni care ne fac o deosebita placere sa-i avem pe langa noi.Eu intr-una am tot ras, de lumea care ne face deosebita stima peste tot in lume, mai ales in Italia. Of! Of! Hai sa-ntindem hora mare, mai aproape de hotare, ca sa trecem granita! Poi normal nu?
Noi s-ntem ai Romaniei, asa se spune peste tot, o eticheta care uneori nu este chiar placut. Pentru un picurel de sange nu ne vom inspaimanta, si poate si violam, din pacate asa gandesc unii dintre rromi. Nu spun ca toti, pentru ca am intalnit si rromi care lucreaza cinstit, au studii si vor sa faca bine, din pacate exemplare foarte rare printre atatia tigani care sunt exact opusul lor. Eh, asta e, nu ma apuc sa fac eu politica, dar poate ca ar trebui ca si parlamentarii sa lupte pentru dreptate si pentru pamantul Sfant, pentru toti romanii nu numai pentru ei! Tot asa ma bate gandul sa-mi vand casa si pamantul, sa plec cu familia in lume.

luni, 23 iunie 2008

Ati accesat casuta postala a abonatului....

Ati acesat casuta postala a abonatului 074...... De multe ori auzim mesajul acesta. Oare de ce? Lumea isi inchide telefoanele pentru a nu vorbi, pentru a nu aculta, nu stim..... Totul se intampla rapid, duci telefonul la ureche si o voce prietenoasa iti spune cu atata duiosie: dupa semnalul sonor inregistrati mesajul.... Si te apuci sa vorbesti in nestire, eu il numesc un prim pas spre nebuneala, oare de ce inebunim? De asta sau poate de alta. Nu stim. Asta e,nu prea stim nimic. Nici cat mai traim, nici cat mai suferim, nici cat mai fericim. Stim doar ca toate se termina o data si o data. Poate nu acum, poate nu azi, poate nu saptamana asta, poate nu anul asta. Astazi stau, maine plec, poimaine ...... E poate ca ajunge cu atata filozofie, si poate nu face deloc bine, de aceea va las acum sa nu va plictisesc si blogul meu sa va faca sa va plictisiti intrand pe el.

duminică, 22 iunie 2008


sâmbătă, 21 iunie 2008

Aruncat....

De luni, acest "blog" va fi aruncat oficial in concursul Blogul lunii de pe indiscret.ro. De aceea va rog frumos sa-mi aprobati cererea sa intrati pe siteul indiscret.ro si sa ma votati. Pe aceasi ordine de idei solicit sa va simtiti bine pe acest blog, care spun eu ca-i destul de mare ca sa ajunga in asemenea concursuri cunoscute pe plan national. Va multumesc daca ma-ti votat si va solicit votul daca nu, asa ca mergeti sa votati!



Intr-o zi obisnuita prin Craiova...(de unde) trcand pe langa un semafor, am marea surpriza sa descopar un stil de masina sport, decapotabila, dar acum nu capota era decapotata, ci portiera de pe partea soferului. Prin acele clipe de uimire, am puterea, cu ultima rasuflare, sa ma reped ca un lup in stana de oi spre camera ca sa-l filmez sa va arata cu ce se poate rula doar in Romania. Mare e gradina Ta Doamne, daca asa ceva poate trece prin intersectii care culmea sunt si dirijate de politisti, daca se mai pot numi asa, si nu este tras pe dreapta, dimpotriva se opresc pe dreapta cei care circulau corect. Arunca-ti si voi o privire la el, pe clipul care l-am pus pe blog.

duminică, 15 iunie 2008

2 luni cu dumneavoastra, langa dumneavoastra !

Am vazut cu totii, cum au trecut 2 luni din viata fiecaruia dintre noi. La fel si pentru mine, dar de data aceasta cu un site nou Gandul bun! Am implinit doua luni, a venit clipa cand as putea sa spun ca acu' blogu' meu a crescut, a devenit mai bun si cel mai important a devenit mai popular. Multi mi-au zis: ce te bucuri atat de mult domne, ca a implinit doar 2 luni. Dar eu le spun ca atunci cand va implini un an, o sa-i fie imposibil sa puna ca are un an cand n-are primele doua luni, asa ca ma bucur pentru fiecare moment, clipa, secunda, petrecuta scriind pe blogu' meu. Ce e mai frumos decat un blog de doua luni, ma intreb eu...... Nu stiu, poate totul sau poate nimic, ce stiu cert este ca pentru mine lunile astea sunt foarte importante, in primul rand pentru ca acum mai putem face greseli, in schimb atunci cand vom creste nu vor mai putea fi admise. Offfff! Cand ma gandesc cat timp a trecut de la primul mesaj pana acum.....Poate ne-am schimbat, poate nu, poate am devenit mai buni, poate mai rai, poate, poate, dar sigur gandul bun vi l-am dat si atunci si vi-l dam si acum, ne purtam cu mandrie sapca si tricoul gandul bun, si nu cred ca am facut ceva rau (sper, dar nu-s sigur). Sper ca n-am batut campii, sper ca n-am deranjat, sper ca n-am plictisit, sper ca v-am distrat si sper ca v-am ajutat. Timpul va spune ce am facut, momentan suntem mici, dar promit oficial ca vom creste si nu ne vom razgandi peste noapte. Si vom lasa toate relele pe spate si noi ne vom vedea de treaba. La multi ani!

M-am emotionat!

Poate ca toti am ascultat piesa lui Louis Armstrong. Eu unul la ascultarea piesei dupa atata timp parca am reinviat si m-am apucat sa pun pe blog si eu cateva date despre marele cantaret care a fost Louis Armstrong, asa ca iata:Louis Armstrong, născut în New Orleans (Louisiana) a avut o copilărie zbuciumată; părinţii s-au despărţit puţin după naşterea sa. A fost încredinţat să fie crescut unei mătuşe, Josephine, în timp ce mama sa, cu mare probabilitate, practica prostituţia. A fost atras de muzică din fragedă tinereţe, cânta la colţuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea şi nici forţa să folosească un instrument de suflat, care ar fi corespuns dorinţei lui. Această practică muzicală spontană, neşlefuită i-a permis să dezvolte o intonaţie optimă şi un deosebit simţ al improvizaţiei, caracteristică esenţială a jazzului. Viaţa de stradă comportă însă riscuri, minor fiind, este surprins în posesia unui pistol şi este condamnat să petracă doi ani într-o casă de corecţie. Aici cântă în corul instituţiei şi primeşte primele lecţii de trompetă de la Peter Davis. După ce a fost eliberat, cutreieră străzile New Orleans-lui împreună cu o mică formaţie orchestrală simpatizată de populaţia oraşului, executând, printre altele, bucata "When the Saints Go Marchin'in", care - ani mai târziu - avea să fie calul său de bătaie. În cursul acestor peregrinări prin oraş, întâlneşte pe Joe Oliver, considerat cel mai bun cornetist din New Orleans, supranumit "King Oliver", care îi dă lecţii de trompetă, îl acceptă în formaţia sa şi, într-o seară, Armstrong substituie cu succes pe trompetistul orchestrei, Kid Ory, el însuşi o celebritate locală. Abia în noiembrie 1918, stimulat de performanţele efectuate pe "riverboats" - mici vase ce navigau pe Mississippi - începe să înveţe notele muzicale şi să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet.

În anul 1922 se mută la Chicago, care devenise în acea vreme centrul muzicii de jazz, în continuă dezvoltare. În această perioadă a maturizării sale artistice, Louis Armstrong este preocupat de rigorile polifonice ale liniilor muzicale, având tendinţa de a conferi solistului un rol în acelaşi timp conducător, dar şi integrat în textura muzicală. Este angajat de "King Oliver", venit şi el la Chicago, în formaţia "Creole Jazz Band", unde are posibilitatea ca trompetist solist să-şi desfăşoare întreaga virtuozitate pe care o dobândise între timp. Într-adevăr, iubitorii de jazz sunt unanimi în a recunoaşte în execuţiile lui "Satchmo" inventivitate, fantezie ritmică şi melodică, unite cu un impresionant volum sonor şi un timbru de neuitat. În anul 1924 părăseşte formaţia lui Oliver şi intră în "Big Band"-ul lui Fletcher Henderson din New York, un colos al jazz-ului, care dispunea de una din cele mai bune orchestre ale timpului, cu interpreţi de prestigiu. Cu această orchestră, Armstrong are posibilitatea să înregistreze discuri având ca parteneri celebrităţi ca Sidney Bechet, Bessie Smith şi mulţi alţii. Se hotărăşte să se dedice carierei de solist şi înregistrează "Hot Fives and Hot Sevens", transformând jazz-ul în una din cele mai înalte expresii ale muzicii, cu sunetul clar şi briliant al trompetei sale şi cu vocea sa răguşită, pornită parcă din fundul gâtlejului. Urmează o serie de succese şi, datorită prezenţei sale carismatice, contribuie la ruperea oricăror bariere rasiale, devenind unul din primii "stars" de culoare în muzica americană.

În ultimii ani ai vieţii, Louis Armstrong personifică la cel mai înalt nivel muzica de jazz şi devine - împreună cu formaţia sa "All Stars" - ambasadorul acestui gen în întreaga lume. Tendinţa comercializantă a unor impresari lipsiţi de scrupule nu l-a scutit însă nici pe el de anumite concesii făcute succeselor ieftine, printre altele în unele filme pe care le-a turnat. Louis Armstrong, "The King of Jazz", cum a mai fost numit, moare în ziua de 6 iulie 1971, în casa sa din cartierul Queens al oraşului New York.


Piesa care ma incantat si mi-a uns sufletul este aceasta, vizionare placuta:

sâmbătă, 14 iunie 2008

Un gand...

Am sa va spun un gand pentru toti fraierii care se cred ei mari smecheri si de fapt sunt niste tarani care si-au bagat si ei net. Pentru toti cretinii care cred ei ca pagina asta de internet e varza, le spun sa-si lase mesajele jignitoare pentru ei, daca ei nu sunt in stare sa faca asa ceva. Nu-mi sta in caracter dar vad cate unu din asta care de abia trece clasa numai cu 5 si 6, si intra el pe messenger si-mi spune ca blogul e varza. Nici nu stiu ce sa mai cred, am intalnit romani corecti, dar si niste tarani imputiti, de aceea nici nu stiu in ce parte sa inclin balanta la romani, prosti sau oameni buni. O dilema care lasa mult de gandit tuturor romanilor.

joi, 12 iunie 2008

Ca la noi la nimemi!


Intr-un spital din Slatina.......

A fost o data ca niciodata, un spital slatinean, care era cel mai bine pazit din lume. Totii tiganii puteau sa intre in el neopriti de nimeni, iar oamenii normali erau opriti de paza cerandu-se taxa de intrare de 3 lei, totul se petrece cu o nerusinare grasa in care paznicul se ia de oameni lasandu-i pe tigani liberi, tigani care ar fi putut face orice in spital, referindu-ma aici la lucruri necredincioase, gandindu-ma aici la lucrurile cu care ne-am facut cunoscuti in lume, mai ales Italia. Si taxa asta voua cum vi se pare, cineva intra de placere in spital?

Dar totusi daca mai adaug ca era 17:05 ceasul cand am dorit sa intru, iar programul "gratis" se termina la 17:00. Ce as mai putea sa spun, program ca la ei n-am mai vazut, este atunci cand lumea este la servici, iar cu plata "cand ne ducem de placere in spital" este exact cand lumea iese de la servici. Spuneti-va parerea despre asta si spune-ti cum este si pe la voi in spitalele voastre. Ca sa stiti de ce spiatal sa va feriti din aceasta Romanie a tuturor posibilitatilor va spun ca este vorba despre Spiatlul de Urgenta Slatina. Sa va spun si o istorioara a acestui spital:
Spitalul din Slatina este unul din cele mai vechi din tara noastra. Ideea infiintarii unui Spital s-a nascut ca urmare a unei tragedii in familia boierului Ionascu Cupetu (moartea unicei fiice Rada). Este infiintat in anul 1792, cu 46 de ani inaintea Spitalului Brancovensc din Bucuresti.La inceput a functionat in chiliile din jurul bisericii, care aveau aceasta destinatie cu 15 paturi pentru bolnavi, cu un doctor platit cu 4000 de lei pe an din Fondul Ionascu, "cu un felcer, ingrijitori si oameni de serviciu trebuitori" (anafora epitropilor din martie 1800).Pana in anul 1834 medicul prepara si medicamentele, deci facea si oficiul de farmacist; el era si doctorul orasului. Asezarea spitalului in chiliile bisericii a fost provizorie, Ionascu intentionand sa construiasca un local propriu pentru spital (19 februarie 1797 act semnat de Epitropii Radu Golescu, Vornicul ostirilor si de Vel Logofatul Constantin Filipescu).In anul 1834 cand s-a construit "Eforia Scoalelor", Spitalul n-a mai functionat in curtea bisericii si s-a mutat in local particular din oras in "Casele Mandei Enasoaica", unde Eforia platea 500 lei chirie anual si cuprindea 15 paturi, "avand felcer, osebit de servitori".

La 1852 gasim Spitalul mutat in casele lui Ilie Croitorescu cu o chirie de 800 lei anual, chestiunea constructiei Spitalului tergiversandu-se pana la 1860 cand s-a desfiintat Eforia si Fundatia Ionascu a trecut la Stat.Dupa lungi dezbateri in Parlament, in anul 1894 doctorul Alexandru Stancescu, medicul Spitalului pe atunci si fiind si Prefectul Judetului, a reusit sa obtina si sa puna in executie constructia unui local frumos de Spital, care a fost gata in anul 1896 dupa atatea peregrinari, reusind in felul acesta sa "impace sufletul lui Ionascu Cupetu si a sotiei sale Jupaneasa Neaga, care si-au dorit atat de mult Spitalul, pentru care si-au jertfit ultimele zile de viata si caruia i-au inchinat intreaga lor avere".
Spitalul a functionat cu 30 paturi, medic, subchirurg, intendent, moasa si personal de serviciu. Era compus din doua pavilioane (saloane mari cu cate 15 paturi), unul pentru barbati si altul pentru femei, legate printr-un coridor. mai avea un mic pavilion pentru bolnavii contagiosi, ghetarie si morga.Dupa anul 1916 Spitalul s-a marit si si-a extins activitatea aducand foloase imense populatiei. La 1 noiembrie 1920 a fost numit primul medic secundar.

In 1928 se infiinteaza doua sectii: chirurgicala si medicala cu 80 de paturi si patru mediciIn 1930 s-a creat postul de medic radiolog.In 1931 s-a marit numarul de paturi la 100 cu 28 personal bugetar.In 1937 a crescut numarul de paturi la 120 cu 39 personal bugetar.In 1940 numarul de paturi era de 150 cu 39 personal bugetar.In 1943 numarul de paturi a ajuns la 150 cu 48 personal bugetar.In perioada 01.06.1948-01.07.1951 il gasim sub denumirea de Spital de Stat. De la 1951 il gasim in toate actele ca Spitalul Unificat.
In anul 1971 a fost infiintat Spitalul Judetean Slatina avand o capacitate de 1225 paturi pana in anul 1976 cand se infiinteaza pavilionul cu sectia Medicala si in anul 1987 cladirea Bloc Materno-Infantil. Spitalul Judetean Slatina este amplasat in nordul localitatii pe str. Crisan nr. 9-11. Dupa anul 1990 Spitalul Judetean Slatina parcurge noi etape in dezvoltarea activitatii medicale, infiintare de noi structuri de supraspecialitate cum ar fi: nefrologie, pneumoftiziologie, dializa, diabet, boli nutritie si metabolice, recuperare neurologica, endocrinologie, chirurgie toracica, o unitate de primire a urgentelor etc.

Reorganizarea serviciilor de primire la parterul cladirii centrale, o mai buna impartire si o noua compartimentare a serviciilor existente, firmele luminoase, modernizarea si dotarea la standardele Ministerului Sanatatii la sectiile: nefrologie, hemodializa, dializa peritoneala, unitatea primire urgente, camere de garda ortopedie, chirurgie; dotarea cu bronhoscop, endoscop digestiv, microscop operator oftalmologic, aparatura de biochimie hematologie la laboratorul analize medicale, dau o nota de performanta, modern.Se acorda asistenta medicala de specialitate pentru toti pacientii judetului Olt. De asemenea, aici se desfasoara activitatea didactica pentru pregatirea medicilor stagiari, medicilor rezidenti si asistentilor medicali.Noua structura a Spitalului, Existenta de medici specialisti, structura complexa de specialitati medico-chirurgicale, completarea echipamentului de diagnostic si terapie, speram sa consolideze statutul unitatii de Spital general, capabil sa acorde asistenta medicala de specialitate, inclusiv pentru cazurile grave din judet care nu pot fi rezolvate la nivelul spitalelor locale.

marți, 10 iunie 2008

Un 0-0 MARE


Poate ca aseara toti romanii adevarati (cei care au putut) s-au uitat la meciul inaugural al grupei C la Campionatul European de Fotbal. Lucrul acesta nu ne spune nimic dar daca ne gandim ca in el a jucat selectionata Romaniei impotriva Frantei ne spune ceva. Un scor bun facut de romani, desi unii ar fi spus ca Franta trebuia sa o batem ca nu vor mai prinde ei o zi asa de proasta, eu zic sa nu-l maniem pe Dumnezeu si sa ne multumim cu ce avem.
Au cîntat imnul ca niciodată
Imnul României a fost cîntat de toţi cei 11 jucători trimişi de Piţurcă pe teren. “Tricolorii” au fost extrem de concentraţi şi, ţinîndu-se de după umeri, au intonat cu patos, ca niciodată pînă acum, toate versurile imnului “Deşteaptă-te, române!”. Cristi Chivu a fost cel care a dat tonul, iar imaginile TV au arătat un căpitan al României care a interpretat cîntecul cu foarte multă ardoare, alături de Lobonţ şi ceilalţi. De altfel, elevii lui Piţi au repetat imnul cu o zi înaintea partidei, chiar în cantonamentul de la Santispark.(gsp.ro)

marți, 3 iunie 2008

sâmbătă, 31 mai 2008

Gata de campionat (ep.1)

Mai sunt cateva zile si vom intra cu totii in Campionatul European de fotbal 2008. Toti romanii adevarati asteapta cu sufletul la gura primele meciuri. Ghinionul a facu ca la fiecare meci sa jucam cate o finala. Echipa antrenata de Piturca arata destul de omogen, dar nu stim niciodata ce se poate intampla. Putem noi sa jucam dumnezeieste, daca ceilalti joaca si ei dumnezeieste + 1. Cu totii speram sa facem macar egal cu Franta si Italia si sa batem Olanda, dar o sa fie al naibii de greu. Poate ca vom avea noroc cu carul si o sa reusim sa fim Grecia anului acesta.

vineri, 30 mai 2008

In prag de localiada

Cu totii am vazut cum usor, usor ne apropriem de marea zi a alegerilor. Mai e putin pana pe 1 Iunie, ziua cand cei de peste 18 ani se vor prezenta la vot pentru a vota pe favoriti. In zilele noastre daca esti candidat trebuie sa ai o minte sexy intr-un corp istet. Poate cu totii ne dorim sa treaca aceste alegeri o data, eu unul m-am saturat de traficul infernal care se produce atunci cand unii s-au altii au chef sa faca miting pe strazile orasului, pe care-l fac impracticabil. Si la noi in oras candidatii si anul acesta au reusit sa minta foarte frumos, marea bataie este pe modernizarea centrului vechi, punandu-i pe cei de varsta a treia sa devina nostalgic, si pe cei tineri ii pune sa viseze la o sala polivalenta omologata, pentru ca aici in Slatina, detinem, o echipa de hambal, care joaca in Liga Nationala, si ar fi chiar foarte amuzant dupa o asteptare de atatia ani, si foarte mult efort depus de jucatoarele slatinence sa avem surpriza ca ele nu vor juca acasa si in alte orase din Olt care au salile omologate. Pe primarie bataia nu este prea mare datorita primarului actual care candideaza din nou , care totusi a facut ceva din banii pe care ii avea primaria, bataia mai mare este data pe presedintia Consiliului Judetean. E, asteptarea aceasta cu vazutul castigatorului va mai dura inca cateva zile. Sper ca tot acest calvar sa se termine o data si sa ne lase in pace pentru inca 4 ani dupa care va ura iar o luna de reparatii capitale facute de pomina, alte flori puse pe marginea drumului, si o alta viata. Pana atunci numai bine si mergeti la vot!

Esec la Eurovision

Anul acesta, selectionata Romaniei pentru Eurovision a fost formata din Vlad Mirita si Nico, ei intrand in cncurs cu piesa "Pe o margine de lume". Emotiile li s-au vazut si-n semifinala dar si mai clar in finala. Inca o data s-a dovedit ca Rusia inca este o putere ei venind cu o piesa de jos palaria. Cu totii ne-am uitat poate cu rasuflarea taiata cand baiatul ala canta piesa "Belive". Nu s-a comparat deloc piesa noastra unde s-a facut o amestecatura de limbi cu piesa lor. Noi chiar si la alegerea nationala eram gata, gata sa trimitem niste suedezi sa reprezinte tara noastra. Poate ca piesa noastra nu merita chiar sa fie cotata cu 45 de puncte, si nici macar spaniolii si mo,dovenii nu ne-au votat maxim. Spaniolilor probabil nu le-au placut amestecatura de limbi in care a fost cantata piesa, iar moldovenii nu-si puteau sa-si calce pe inima sa ne dea noua 12 puncte cand in joc era si Rusia.Totusi cum spuneam piesa noastra nu a fost de castigarea Eurovision, a fost doar de prezentare, pe langa a rusilor care ne-au facut sa n-avem dreptul la apel...
Clasamentul final arata asa la finalul concursului:

Rusia - 272 p.
Ucraina - 230 p.
Grecia - 218 p.
Armenia - 199 p.
Norvegia - 182 p.
Serbia - 160 p.
Turcia - 138 p.
Azerbaijan -132 p.
Israel - 124 p.
Bosnia Hertegovina -110 p.
Georgia - 83 p.
Letonia - 83 p.
Portugalia -69 p.
Islanda -64 p.
Danemarca -60 p.
Spania - 55 p.
Albania - 55 p.
Suedia - 47 p.
Franta - 47 p.
Romania - 45 p.
Croatia - 44 p.
Finlanda - 35 p.
Germania -14 p.
Polonia - 14 p.
Marea Britanie - 14 p.

Piesa Romaniei a fost aceasta:



Nico & Vlad - Eurovision 2008(semifinala I)
Vezi mai multe video din Muzica »

Piesa Rusiei a fost asa:



La anu' romani, poate o sa avem si noi o piesa ca asta!!!

sâmbătă, 24 mai 2008

Hai KZN!

Ne intalnim din nou in fata unei zile marete pentru slatineni. Astazi echipa locala de hanbal feminin a reusit sa ajunga in liga nationala la hanbal.Vine o clipa din viata fiecaruia dintre noi in care putem sa privim cu multumire inapoi, sa ne autoevaluam si se ne inventariem succesele. Cat timp insa asteptam aceasta clipa, avem totusi destula vreme si poate chiar ar trebui sa privim adanc in sine sa ne enumeram macar pentru noi insine esecurile, deznadejdile, nereusitele, dezamagirile, insuccesele, sperantele inselate, deziluziile, infrangerile. Ei bine aceasta clipa a venit in sfarsit si in viata echipei KZN Slatina, a venit timpul sa acceptam titlul de trece in Liga Nationala. Pe aceasi ordine de idei confirm speculatile carora vom participa si vom incerca sa ne mentinem cat mai mult in aceasta liga.
Meciul final, jucat la Slatina, inceput in forta de jucatoarele slatinence, ele au reusit sa-si arate clasa in fata jucatoarelor echipei adverse adica echipa craioveanca. Ale noasstre au controlat meciul reusind un scor memorabil,adica 28-39, un scor care a aratat adevarata valoare a echipei KZN Slatina. Echipa Gandul Bun le ureaza jucatoarelor slatinence bafta in liga nationala!.

Mult succes!

vineri, 23 mai 2008

Buna, dragii mei vizitatori!

Salut! N-am mai vorbit de mult. Sunteti pe Gandul bun, blogul mai acid decat clorhidricul. Ce mai faceti? Eu bine, ma sculai de dimineata, dar nu ma dusei la piata, ma gandi sa vad ce mai face blogul meu. Apropo, la multi ani cu intarziere pt. cei cu nume de Constantin si Elena, v-as si suna ba, da' costa mult. Eee oricum sper ca si voi sunteti intr-o dispozitie buna ca si mine. Pt. ca eu ma simt ca-n Rai. Am aflat ca la teze am luat 10, blogul meu creste pe zi ce trece... si mai multe da' nu pot sa le spun pe toate ca-mi citesc si rudele blogul... Ce mai o duc intr-o veselie! Hai ca va las ca poate ati obosit cu ochii citind atata. Facura si ei destul sport. Tin pumnii pentru toti din clasa 12 care dau bacul. Succes ba, vedeti ce face-ti! Pa Pa!

luni, 19 mai 2008

Babeutze

vineri, 16 mai 2008

Video-ul saptamanii\

In prag de alegeri

Ce mai faceti oameni buni? Nu va-ti saturat cumva cu totii de circul de la televizor acum in pragul alegerilor? Acu' asfalteaza astia tot chiar si spatiul verde ca sa nu mai ramana nici un pic de groapa. Pacat ca deja a inceput sa se strice, se dezintegreaza. Pacat ca nu-s alegeri odata pe saptamana c-am duce-o si noi mai bine!!!

joi, 15 mai 2008


4 Wheel Fury

Uefantasticii


Cupa Uefa


Horse Race

duminică, 11 mai 2008

sâmbătă, 10 mai 2008

Bancuri, glume

vineri, 9 mai 2008

Frumos ii sade Gandului bun

Frumoase toate pozele astea cu Gandul bun.... Imi place cum au iesit! Voua nu?







joi, 8 mai 2008

Poezie in franceza

Poezie in Franceza:
Je m'appelle Vasile Mure
Je veni de la padure
Je gasi nevasta-n pat
Se randez cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu'
Mon amie sarise gardu'
Il tombeau dans la urzici
Sur son cur numai basici.

miercuri, 7 mai 2008

marți, 6 mai 2008

Farsa pleonasm

Super

luni, 5 mai 2008

Bancuri noi, tot de la noi 2

21. Cel mai scurt banc rasist: "Albul mută şi cîştigă."

22. Tatăl vine de la creşă cu copilul şi mama îşi pune mîinile în cap:
- Ăsta nu-i copilul nostru!
La care el, mirat:
- Ce importanţă are, mîine tot la creşă îl duc!

23. Internetul este singurul loc în care bărbaţii sînt bărbaţi, femeile sînt bărbaţi, iar fetiţele mici şi perverse sînt agenţi F.B.I.

24. Era odată un cerşetor care se aşeza mereu lîngă o biserică pentru a cerşi cu o pălărie în mînă. Într-o zi, vine cu două pălării. Un enoriaş se apropie de el şi-l întreabă:
- Domnule dragă, de ce aveţi două pălării?
Cerşetorul răspunde:
- Adevărul este că mi-a mers atît de bine încît m-am hotărît să-mi deschid o sucursală.

25. Un copil plîngea pe holul şcolii. Învăţătoarea îl întreabă:
- De ce plîngi?
- Un copil mi-a dat jos plăcinta!
- Dar a fost cu intenţie?
- Nu, a fost cu brînză.

26. De ce nu poartă steliştii centura de siguranţă în maşină? Ca să adune puncte...

27. Care este dezavantajul unei lupe? Măreşte, dar nu întăreşte!

28. Cînd va începe Foamea Mondială? Cînd vor începe chinezii să mănînce cu lingura.

29. Un student e la examen şi nu prea ştie. Profesorul îi zice:
- Măcar ştii ce-i ăla examen?
- Da, este atunci cînd doi oameni inteligenţi vorbesc între ei.
- Şi dacă unul dintre ei este idiot?
- Celălalt nu ia examenul.

30. Îţi place să fii mîngîiată? Să fii atinsă? Să fii pipăită? Să fii încinsă? Îţi place să simţi respiraţia celuilalt lîngă urechea ta? Sau poate pe gît ori pe faţă? Îţi place să încerci poziţii noi? Să începi rece şi să sfîrşeşti fierbinte şi transpirată?
RATB... cu noi fanteziile tale devin realitate. Încearcă-ne! 30 de zile alături de noi... la un preţ ce sfidează concurenţa!

31. - Aveţi şampon?
- De ouă.
- Şi pe cap cu ce mă spăl?

32. Sună o blondă la poliţie:
- Mi-au spart maşina, mi-au furat totul... şi volanul, şi pedalele, şi schimbătorul de viteze, totul...
Peste 5 minute, îşi dă cu palma peste cap şi sună iar la poliţie:
- Vă rog să ma scuzaţi, m-am urcat în spate!

33. Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi. Tatăl îl întreabă uimit:
- Cum adică?
- Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sînt importanţi!
- Altceva...
- Păi la geografie tot aşa trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii "Scurburii", Strîmtoarea "Fosfor" şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întrabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu... simplu, nu?
- Da, fiule, da' să zicem că ieşi şi tu cu o fată, şi cum vă ţineţi voi aşa, de mînă, ea te întreabă ce înălţime are vîrful Chomolugma?
- Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun...
- Da, da' pînă te întorci tu să-i spui că are 8848 m s-ar putea să o găseşti ocupată!
- Cu cine?
- Păi, tot cu un prost aşa ca tine, da' care are laptop!

34. Electricianul spitalului intră la Reanimare şi le spune bolnavilor cu masca de oxigen pe faţă:
- Băieţi, luaţi o gură mare de aer că tre' să schimb nişte siguranţe...

35. Un tip încercînd să agaţe o blondă:
- Domnişoară, nu cumva ne-am văzut ieri la grădina zoologică?
- Parcă da, în ce cuşcă eraţi?

36. De ce au blondele întodeauna un cuţit în maşină? Să poată tăia mai bine curbele.

37. Un ţigan este chemat la o sindrofie dată de noii îmbogăţiţi ai Revoluţiei. În timpul chefului, unul îl întreabă:
- Băi ţigane, la utecişti ai cîntat?
- Am cîntat, coane.
- Rău, fiule, rău...
- La securişti ai cîntat?
- Am cîntat, coane, ce era să fac?
- Dar la nomenclatură ai cîntat?
- Am cîntat, coane, că era pericol.
Cînd ajunge acasă supărat şi cu originea mototolită, îi povesteşte pirandei ce a păţit, la care aceasta îi zice:
- Bine, mă boule, nu puteai să spui că nu ai cîntat?
- Cum să spun, fă, cînd erau toţi acolo?

38. O doamnă intră la farmacie şi îi cere farmacistului arsenic. Farmacistul întreabă:
- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul?
- Pentru ca să-l omor pe soţul meu!
- Doamnă, nu pot să vă vînd arsenic pentru acest motiv, îmi pare rău, spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceşte în poşetă şi scoate o fotografie cu soţul ei care făcea dragoste cu soţia farmacistului. Acesta se uită la fotografie şi spune:
- Ah, scuzaţi-mă, n-am ştiut că aveţi reţetă.

39. Moare un programator şi, după moarte, ajunge în Iad. După o săptămînă, sună Satana la Dumnezeu:
- Doamne, ce nebun mi-ai trimis, a distrus toate cazanele, a ucis toţi dracii, aleargă prin tot Iadul şi strigă în gura mare "Unde-i ieşirea spre nivelul 2?".

40. Care-i comanda pe care o urăşte cel mai mult Billy Gate$? Ping(uin).

Bancuri noi, tot de la noi

1. Două blonde stau de vorbă:
- Ştii, ieri mi-am făcut testul de sarcină!
Cealaltă, foarte curioasă:
- Şi au fost grele întrebările?

2. Doi scoţieni se întîlnesc la poştă:
- Ai pus o scrisoare?
- Nu, am pus cerneală în stilou.

3. Sfîrşitul scrisorii tatălui din Scoţia: "Am vrut să-ţi mai trimit ceva bani, dar, din păcate, plicul era deja închis..."

4. Un tînăr se prezintă la un mare patron, scoţianul John.
- Sînt maseur. Pentru 200 de lire pe lună sînt gata să vă masez dansatoarele.
- OK! Dacă aveţi banii la dumneavoastră puteţi începe.

5. Pe o stradă din Scoţia, se întamplă un accident rutier. Un turist iese de pe carosabil şi dă cu maşina într-un pom.
Omul se tîrăşte afară din maşină şi rămîne întins în iarbă. Un scoţian trece prin apropiere. Se duce la accidentat şi întreabă:
- Sînteţi asigurat?
- Da, răspunde acesta cu greu.
- Aveţi o asigurare şi pentru persoanele aflate în maşină?
- Daaaa....
- Aveţi ceva împotrivă dacă îmi răvăşesc puţin hainele şi mă întind lîngă dumneavoastră?

6. Un poliţist scoţian este întrebat la un exerciţiu ce ar face ca să împrăştie mulţimea care demonstrează ilegal. Acesta răspunde:
- Mi-aş da jos cascheta şi as începe să fac o colectă de bani...

7. Un turist aflat în Scoţia vizitează Loch Ness-ul în speranţa de a-l vedea pe Nessie.
Dezamagit după o vreme, întreabă un localnic:
- Cînd se arată monstrul, de obicei?
- Dupa cinci pahare de scotch, îi răspunde acesta.

8. Un scoţian îi scrie fiului său: Îţi trimit zece dolari, cît ai cerut. Dar ţine minte: zece se scrie cu un zero, nu cu doi.

9. Cum începe o reţetă în cărţile de bucate scoţiene? Se împrumută...

10. Un scoţian tăia o creangă din copacul din faţa casei, se dezechilibrează şi în cădere o strigă pe soţia lui:
- Dragă, astăzi gateşte doar pentru tine, eu mănînc la spital!

11. - Fiul meu vă datorează bani pentru un costum pe care i l-aţi făcut acum trei ani, îi spuse croitorului un scoţian care tocmai intrase în magazin.
- Şi dumneavoastră aţi venit să-mi daţi banii, nu-i aşa?
- Nu! Aş dori să-mi comand şi eu un costum în aceleaşi condiţii.

12. De ce au toate mormintele scoţienilor cîte un monument? Pentru că îi îngroapă pînă la jumate ş-apoi îi dau cu var...

13. Doi scoţieni se plimbă prin pădure. Pe unul îl apucă nevoile şi se duce sub un copac.
După cîteva minute, îi spune amicului său:
- Ai la tine un pic de hîrtie?
- Da de unde, îi răspunde acesta. Lasă-l acolo!

14. Ce face un scoţian cînd îi arde casa? Dă bip la pompieri.

15. Un tată scoţian le spune copiilor săi:
- Copii, dacă sînteţi cuminţi săptămîna asta, duminică vă duc la cofetărie să vedeţi cum mănîncă lumea prăjituri.

16. S-a inventat un calculator uman. Cînd face o greşeală, o pune pe seama altui calculator.

17. Copilul unui maniac de internet îl întreabă pe taică-său:
- Tati, noi de ce avem cinci degete la mînă dacă mouse-ul are doar două butoane?

18. Un tip merge la un prieten informatician să-i ceară bani împrumut.
- Cît să-ţi dau?
- 500 de dolari.
- Ştii ce, îţi dau 512 să fie rotund...

19. S-a dus popa să se spovedească. Şi a primit canon să facă o faptă bună. Mergand el spre casă, a văzut maşina rabinului, care era vecin cu el, plină de noroi. "Am să-i spăl maşina", s-a gîndit popa. Şi i-a spălat-o.
A doua zi, cînd să plece în oras, îl vede pe vecinul său, rabinul, sub maşina popii tăind cu un fierăstrău ţeava de eşapament a maşinii.
- Păi ce faci, vecine? Eu îţi spăl maşina şi tu mi-o distrugi pe a mea?
- Păi ce, a răspuns rabinul, dacă tu mi-ai botezat-o, eu să nu ţi-o tai împrejur?

20. Se încheie Cina cea de Taină. Vine ospătarul cu nota de plată la Iisus. Se uită Iisus la notă şi înlemneşte: 30 de arginţi.
- Ioane, ai tu cumva 30 de arginţi?
- Nu, Doamne, am dat toţi banii la săraci.
- Andrei, ai tu cumva 30 de arginţi?
Acelaşi răspuns.
- Petre?
Petre ridică din umeri, nu are. Ultimul apostol:
- Iuda, ai tu cumva treizeci de arginţi?
- N-am, Doamne, dar am o idee...

Ha-ha-ha

For the Birds (Animatie de la Pixar)

Super piesa

Incredibil dar adevarat

Cel mai lung TIR

Directia 5 - Si ce daca

Poze



Jeg TOP 1: Pamfil

Cel mai tare clujean!

Bancuri

Doctorul intra in dormitor, lasandu-l pe sotul foarte agitat sa astepte afara. Peste doua minute, doctorul iese din dormitor si
cere un cutit de bucatarie. Sotul se executa si doctorul dispare din nou in dormitor. Peste putin timp iese din nou, de data
asta cerand un ciocan si-o dalta. Sotul da fuga pana jos si se intoarce cu un ciocan si o dalta. Acum bietul om era intr-o
groaznica stare de agitatie. Doctorul reintra in dormitor, reapare din nou dupa vreo cinci minute.
- Imi pare rau, spune el. Ma tem ca am nevoie de o ranga.
- O ranga?! Tipa sotul cu glasul sugrumat? Ce are? spuneti-mi si mie.
- N-am avut cum sa constat, a spus doctorul. Incerc de atunci sa-mi deschid trusa.


- Va rog urmatorul !
Intra o tanara, draguta. Incearca timida:
- Stiti... eu as vrea...
- Bine... bine!... o intrerupse medicul nervos. Lasati vorba si dezbracati-va!
- Stati domnule doctor, eu as vrea...
- Fara jena! intervine medicul energic. Dezbracati-va imediat!
Tanara se dezbraca, punandu-si toata imbracamintea pe paravan.
- Asa, zice multumit medicul si privind-o atent o intreaba:
- Spune-mi acum, unde te doare?
- Nu ma doare nimic. V-am adus o scrisoare din provincie, de la matusa mea. Va cere un sfat asupra gutei ei...


Un tip intra disperat pe usa cabinetului:
- Domnule doctor, domnule doctor, sunt disperat, in fiecare seara, cand ma bag in pat am impresia ca este cineva sub pat.
Cand ma uit sub pat, am impresia ca este cineva pe pat... si tot asa... pe pat, sub pat, pe pat, sub pat... o sa innebunesc.
- Domnule, asta o vom rezolva fara nici o problema in trei ani de sedinte. Vino de trei ori pe saptamana!
- Dar cat costa o sedinta la dumneavoastra?
- Numai o suta de dolari...
Tipul pleaca dezamagit. Peste cateva luni doctorul il intalneste din intamplare pe respectivul plimbandu-se linistit pe strada:
- De ce nu ai venit la mine ca sa facem tratamenul?
- O suta de dolari sedinta? Am rezolvat-o cu 10 dolari! Mi-a spus un barman cum sa scap de obsesie...
- Pai cum asa, un barman?
- Da, mi-a dat solutia: am taiat picioarele patului....


Se facea ca un ginecolog se gandeste sa se faca mecanic... Si se duce omul nostru la cursul de mecanici. Ionescu ia 8,
Popescu ia 10, iar ginecologul nostru se captuseste cu un 15. Uimit se duce si el la prof si intreaba cum se poate ?
- Ti-am dat 5 puncte pentru ca ai desfacut motorul, inca 5 pentru ca l-ai montat la loc cum trebuie, si inca 5 ca bonus ca ai
lucrat prin teava de esapament !


Un balbait vine la doctor.
- Va balbaiti intotdeauna asa ?
- N-nu, ddocc-ctore, dd-doarr c-cand v-vor-besc.


- Domnule doctor, va rog sa ma ajutati in legatura cu sotul meu...
- Dar ce anume il supara ?
- Nu-l supara nimic deosebit, dar ii plac ciorapii de dama...
- Bine, doamna, dar asta nu e ceva deosebit... sint multi carora le plac...
- Da, dar lui ii plac ciorapii de dama...
- V-am mai spus, doamna, ca nu e nimic... Si mie imi plac...
- Simpli sau cu mustar ?


Un barbat se duce la medic si ii spune:
- Domnule doctor vreau sa ma castrati !
- Ma omule ,esti sigur ? Vad ca esti tanar si puternic...
- Sigur domnule.
- Bine, semneaza aici...asa si aici. Nu am timp acum sa discutam mai mult.
Dupa operatie,doctorul vine la pacient si-l intreaba:
- Spune-mi si mie de ce ai facut-o ?
- Pai m-am imprietenit cu o fata evreica si stiti la ei e un obicei mai ciudat ...
- Da ma dar asta e circumcizie.
- Pai eu cum am zis...


- Domnule doctor, am avut un cosmar toata noaptea: se facea ca trageam de o usa pe care scria ceva.
- Si ce scria ?
- Impinge !


Unui tip, dupa ce este analizat de doctor, i se spune ca nu mai are mult de trait. Fara nici o speranta, il intreaba pe doctor
cat mai are de trait.
- 10, spune doctorul.
- Zece ce ? intreaba pacientul. Zece ani, luni, zile ?
- 9, 8, 7... continua doctorul.


- Doctore, sunt extrem de deprimat, nu mai am nici pofta de viata. Ce ma sfatuiesti: sa ma sinucid ori sa-mi inec disperarea
in bautura. Cum e mai bine ?
- Depinde cum stai cu ficatul...


- Spuneti-mi, medicamentul pe care vi l-am prescris, v-a ajutat ?
- Da, foarte mult, eu mi-am vindecat reumatismul, baiatul nu mai tuseste, iar cu ce-a mai ramas sotia a curatat si argintaria !


- Doctore, nu mai inteleg nimic, de cate ori imi beau ceasca de cafea, incepe sa ma doara ochiul drept !
- Nu e nimic grav. Nu trebuie decat sa scoateti lingurita.


Medicul: - Sa stiti ca principalul vinovat al bolii dumneavoastra este alcoolul.
Pacientul: - Multumesc, domnule doctor, bine ca nu sunt eu vinovat

duminică, 4 mai 2008

Leul in haine de oaie

Russian games

Russian in the Army

Jocuri

Sim Taxi
Pirates vs Ninja
Dungeon Hunt
18 Wheeler
Urban Sniper
Qube-In
Air Balloon Rally
Dirt Bike 2
City Driver
Mini Moto

Babe

Ziarul de sambata scrie pe prima pagina: "Baba violata in padurea Baneasa!". Luni in acelasi ziar articolul de fond se numeste: "Invazie de babe in padurea Baneasa!".

La nebuni

Un nebun scria o scrisoare catre parintii lui, in care zicea:
- Mama si tata, ma simt bine aici. Avem piscina… ne da voie sa ne aruncam in ea de la etajul 3. Si directorul a zis ca daca o sa fim si mai cuminti o sa ne toarne si apa in ea!!!

Echipa NASA

echipa NASA

Fara cuvinte

promo

ALBASTRU-NDOLIAT

ALBASTRU-NDOLIAT

În plină zi se face noapte
Şi ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălaşa
S-a-ndoliat definitiv.

În deficitul de albastru
Al unei lumi cu pumnii strânşi,
Era nevoie de seninul,
Cu mări, cu nimfe şi cu mânji.

Era albastrul dinspre dangăt,
Când bate clopotul în cer,
Era accentul trist al mării,
Când marile corăbii pier.

Era lumina din privirea
Discipolului muribund,
Când moare-n temniţă profetul
Şi ceilalţi faptul il ascund.

La nunta de culori a lumii,
Un loc de cinste şi-a făcut
Albastrul lui Sabin Bălaşa,
Iluminat de absolut.

E mult pământ în jurul nostru
Şi e destul pământ în noi,
Simţim pământ în cărămidă,
În ţest, în oale şi-n noroi.

Aşa că resimţeam nevoia
Măcar a unui strop de cer,
Pe un pământ pe care cerul
E-un tragic oaspete stingher.

Şi, uite, se îndoilază
Şi nu mai are crezământ
Puţinul cer al lui Bălaşa
Şi cade pictorul, înfrânt.

Ne-am săturat de-atâta noapte
Şi ni se face dor de zi,
Să-nsămânţăm în noi albastrul,
Spre-a nici nu mai putea muri.

Dar e bolnav şi curcubeul,
Închis într-un spital sordid,
Nuanţele ajung în zdrenţe,
Comutatoarele se-nchid.

Şi-n toată negura murdară,
Ca-ntr-un reînviat pariu,
Ce ochi albaştri are cerul,
Ca semn că Dumnezeu e viu.

Sunt răstigniţi aceiaşi îngeri
Între femeie şi bărbat,
În veac de promiscuitate
Şi de albastru-ndoliat.


Adrian Paunescu

RELAŢIILE DINTRE OAMENI

RELAŢIILE DINTRE OAMENI

De multă, foarte multă vreme, s-au împuţinat şi riscă să se stingă definitiv relaţiile dintre oameni. Societatea profitului şi falimentului trece cu şenilele banilor ei şi ale absenţei banilor ei, peste prietenie, peste fraternitate, peste înrudirile voluntare. De când nu am mai auzit de venirea finilor la naşi? Acele obiceiuri străvechi, care obligau pe oameni să se întâlnească, nu aveau decât în cazuri maladive un rost mercantil. Naşii nu aveau nevoie de ploconul finilor. Prietenii îşi aşteptau prietenii pentru ca, împreună, să-şi alunge singurătatea urâcioasă. O mare familie parcă s-a destrămat, aici, între graniţele României. Şi ea, această mare familie, s-ar sinucide, probabil, dacă plecaţii din ţară n-ar micşora această nenorocire, cu dorul lor, cu grija lor, cu întoarcerea lor acasă.
Astăzi, în plină epocă materialistă, credinţa – în diversele ei ipostaze – ar trebui invocată şi trăită ca un contrapunct. Prea multă ură, prea multă indiferenţă, prea multă suspiciune! În perioada grea a vieţii mele, după decapitarea mea de la „Flacăra”, a trebuit să trăiesc izolat, din obligaţia de a-i feri pe ceilalţi de personalismul meu, considerat o boală molipsitoare. Destui oameni, care mă iubeau sau mă acceptau, îmi făcuseră sensibilă ideea că e mai profitabil şi mai sigur pentru mine să nu (prea) mai ies în lume. Ştefan Andrei, omul care nu s-a ferit de mine, în cele mai grele şi tensionate momente ale vieţii mele, avea un mod indirect de a-mi spune ce nu trebuie să fac. Şi mă vizita acasă. Nicolae Croitoru, omul din fruntea propagandei bucureştene, mă invita, uneori, la sediul primăriei, vorbeam ce vorbeam, îmi făcea semne care mă avertizau că există urechi ascunse, mă conducea pe coridor şi abia pe scări îmi spunea: „Feriţi-vă, fiţi atent, ea vă urăşte ca o căţea!”. Totuşi, în acele vremuri complicate, nu singurătatea a fost tratamentul care m-a salvat.
Mergeam la prietenii mei, Ana şi Ion Haşigan din Săliştea Sibiului, la prietenii mei Vişu Vaida şi Mitică Nistor din Năsăud, la prietenul meu dr. Ladislau Elthes din Oradea, la prietenul meu dr Radu Rey din Vatra Dornei, ca să nu mă însingurez şi să înnebunesc. Lângă mine, ca un bătrân ascuns într-un copil, a stat, în toată acea perioadă, fiul meu Andrei Păunescu. Mi-a fost credincioasă şi şi-a asumat responsabilităţi de om matur, deşi era foarte tânără, cea care avea să-mi devină soţie, Carmen, ai cărei părinţi m-au ocrotit la Săcărâmb, când veneau „Rabele” cu miliţieni să mă terorizeze Verişorul meu de al doilea, Marin Păunescu din Sibiu, nu a pregetat să străbată drumuri lungi, la volanul maşinii mele, prin ţară, alături de mine.
Şi, mai mult ca fiecare, dar împreună cu toţi aceştia şi cu alţii, pe care simt că i-am uitat, tatăl meu, pensionarul care mai rămăsese din bravul sublocotenent de artilerie şi din onestul învăţător Constantin Păunescu, veghind să nu mor. Prietenia cu dr. Constantin Ionescu Târgovişte şi cu dr. Florin Brătilă mi-a dat un anumit fel de siguranţă, în toate încercările prin care am trecut. Era ca un alt tată al meu, undeva în apropiere, mereu prezent când credeam că nu mai pot, geniala natură numită Valeriu Popa, inginer şi bioenergetician. Îmi trimitea din Anglia scrisori de încurajare Josefina Hoggett, o irepetabilă doamnă a bunei cuviinţe şi demnităţii româneşti. Cea mai grea suferinţă a mea era, atunci, singurătatea.
Organizam, în casa mea, din când în când, sărbători, la care îi aveam oaspeţi pe Domniţa şi Alex. Ştefănescu, pe Ion Mânzatu, pe Ştefan Andrei, pe Adam Erzsebet şi pe Hajdu Gyozo, pe Constantin Preda, pe Eugen Simion, pe Marin Sorescu, pe Alex. Chiriacescu, pe Florian Pittiş, pe Doru Stănculescu, ca şi pe alţi oameni de calitate care îşi învingeau temerile, îşi reprimau tendinţa de a da ascultare celor ce mă urmăreau şi ei aceşti prieteni, se copilăreau în holul casei mele sau în curtea ei. E drept, unora dintre ei li s-a şi întâmplat câte ceva rău pentru că nu se astâmpărau şi veneau la mine.
Exemplară în cel mai urât sens al covântului a fost pedeapsa pe care au primit-o, în 1986, cred, Ovidiu Ioaniţoaia, Sorin Postolache şi Dan Bârlădeanu, cu care am petrecut câteva zeci de minute pe terasa din spate a casei mele, iar de pe un balcon de vizavi, din strada Eremia Grigorescu, securiştii care se ocupau de mine au filmat scena. A doua zi, şi Ioaniţoaia, şi Postolache, şi Bârlădeanu au fost daţi afară din redacţia revistei „Flacăra”. Fireşte, ei nu erau nişte naivi, când şi-au luat inima în dinţi şi au venit să nu fie singuri şi să nu fiu singur.
Aşa cum, l-am simţit mereu alături, fie şi numai în convorbiri telefonice, pe Dinu Săraru, pe care nişte nefericiţi au vrut să mi-l demonizeze, atribuindu-i absurd culpa că el ar fi vorbit cu inchizitorii mei despre cele pe care i le spuneam eu la telefon, când îmi era şi îmi este evident că în dosarele mele se află transcrierile profesioniste ale convorbirilor noastre, aşa cum rămân acolo, pentru istorie, şi convorbirile cu Octavian Paler, şi cu Fănuş Neagu, şi cu Preasfinţitul Emilian al Albei, omul care nu m-a făcut niciodată să mă simt un paria, pe toată perioada persecuţilor pe care le-am îndurat. P.S. Emilian m-a primit în Catedrala Reîntregirii de la Alba, ciumat cum eram. M-a tratat cu omenie şi solidaritate. Mi-a îngăduit să merg să mă odihnesc şi să mă îngrijesc la Mănăstirea Râmeţi, la generoasa Maică Stareţă Ierusalima, şi a declarat, în Sinodul Patriarhal, atunci când i s-a cerut să mă scoată din mănăstire, că, în această situaţie, vacantează postul de episcop de Alba.
Un capitol special ar merita egalul cu sine şi prea bunul cu mine Ioan Botezan, din Sibiu, admirabilul caracter neînfrânt de conjuncturi. Au fost şi doi primari, în această ţară, care nu s-au făcut că m-au uitat, ci dimpotrivă, m-au găzduit şi m-au ţinut în viaţă cu bunătatea şi curajul lor, primarul Gh. Paşca din Albac şi primarul de Iernut, Vasile Cornea. Dar nemaipomenitul meu prieten, doctorul Vasile Iacob din Sibiu? Dar zecile de complici ai poeziei mele nepermise şi protectori de o zi sau o noapte a vieţii mele?
Unde sunt ei astăzi? Care mai sunt relaţiile dintre mine şi ei? Care mai sunt relaţiile dintre oameni? Mai există gratuitate în aceste raporturi omeneşti, cărora nebunia profitului şi spaima falimentului le-au pus surdină. Mai poate sta cineva, într-o noapte, în jurul unui pahar, niciodată golit până la capăt, ca să asculte sau să spună cântece şi poezii? Mai există jocuri de spirit? Mai există omenie într-un senzaţional poem al său, publicat în „Jurnalul Naţional”, alaltăieri, Marius Tucă hohotea tulburător despre starea de rău în care trăim şi din care parcă nu mai ieşim.
Mai există stele? Mai există flori? Mai există oameni? Mai există prietenie? Mai suntem vii? Doamne, opreşte marşul nostru nemilos către neant şi către deplina uitare de sine. Atunci, ne strângeam unii în alţii, de teama de a nu fi surprinşi singuri de nenorocirile vremii. Aveam, dacă aveam, un telefon şi rescriam istoria fiecărei zile, la acel telefon. Acum, la toate telefoanele, ţiuie singurătăţiile. Iar când sună cineva, sună pentru că are de exprimat o rugăminte, are de adresat o cerere, are de căutat o relaţie. Şi, în general, toate telefoanele sună ocupat. Deşi nu vorbeşte nimeni la ele.





Adrian Paunescu

Organizarea sau spectacolul? Cele doua echipe candidate la titlu

CFR este echipa care a punctat la impresia artistică, dar cifrele de joc ale Stelei sînt mai apropiate de parametrii europeni
Lupta cap la cap din fruntea clasamentului se reflectă şi în cifrele seci ale monitorizărilor. Măsurătoarea italienilor de la Digital Soccer Project dovedeşte echilibrul dintre Steaua şi CFR Cluj şi scote în relief plusurile şi minusurile echipelor care se bat să ne reprezinte la toamnă în Liga Campionilor.
Pentru că vorbim doar despre jocul de fotbal, nu vom lua în calcul meciul Rapid - Steaua. Nici măsurătoarea celor 73 de minute disputate pe Giuleşti, nici verdictul dat de comisii. Din acest motiv, pentru Steaua vom contabiliza doar 31 de meciuri şi numai 42 de goluri marcate, în loc de 45, cîte avem în clasamentul oficial.
Steaua compactă
Spre deosebire de echipa lui Andone, trupa lui Lăcătuş a evoluat mai grupat.
Dacă, la prima vedere, cifrele nu vi se par relevante, să le transformăm în litere, conform codului italienilor de la Panini. Vom avea faţă în faţă o echipă, Steaua, cu o distanţă SCURTĂ între ultimul fundaş şi cel mai avansat atacant, şi o alta, cea a Clujului, MEDIE spre LUNGĂ.
Steaua agresivă
Mai mult decît atît, strînsă ca un arici, Steaua a exercitat un presing mai agresiv decît CFR. Roş-albaştrii şi-au întîmpinat adversarul la 45,3 metri, în vreme ce vişiniii cu 3 metri, în medie, mai în spate. Diferenţele par mici, dar ele sînt importante pentru că nu se raportează la un meci, ci la o competiţie de durată.
Steaua posesivă
De regulă, fotbalul nu te minte. Cînd echipa e scurtă şi cîştigă rapid mingea graţie presingului, posesia trebuie să fie a ei. Steaua a cîştigat lupta cu adversarul în majoritatea cazurilor. Doar în 4 meciuri roş-albaştrii nu şi-au impus superioritatea la acest parametru. Clujenii însă, o formaţie ce se simte mult mai bine pe contraatac, şi-au împărţit meciurile în care a avut posesia, cu cele în care au cedat-o.

CFR ofensiv
Mai puţin riguroasă ca aşezare, echipa Clujului a cîştigat duelul cu Steaua în ochii suporterului neutru. Al celui care nu urmăreşte neapărat scorul, ci vrea faze de poartă. CFR i le-a oferit mai des decît Steaua, dar şi la o poartă, şi la cealaltă. Din acest motiv şi numărul golurilor marcate/primite este superior în dreptul trupei lui Andone.

CFR inventiv
Ca joc individual, CFR a depăşit Steaua. Mai puţin încorsetaţi în “cestiuni” tactice, mai aplecaţi către show, fotbaliştii CFR-ului au cîştigat derbyul driblingurilor, cel mai important parametru din jocul individual ofensiv. Diferenţa de un dribling reuşit pe meci pare nesemnificativă. Înmulţită cu 32 de partide, ea devine demnă de luat în seamă.

CFR eficace
Eficacitatea este un parametru important în fotbalul european. Lipsa de spaţiu şi de timp a redus mult numărul acţiunilor finalizate. Ocaziile apar din ce în ce mai rar, iar media golurilor scade de la an la an. Deşi a avut mai puţine şuturi la / pe poartă decît Steaua, Clujul a izbutit să înscrie 8 goluri în plus. Îi vor fi de ajuns sau organizarea defensivă a Stelei va decide titlul? Răspunsul, în curînd.


Andrei Vochin

Draga mea maimuţă,

M-am bucurat să aflu că eşti bine sănătos. Că ai scăpat de acasă, de acolo de unde nevastă-ta te trimetea cu covoarele la bătut, te certa că nu faci lecţiile cu copiii şi te lăsa să fumezi doar pe holul de la ghenă. Am fost fericit să aflu că ai putut pleca şi de la serviciu, abia după ce ai dat o tură prin piaţă ca să-i iei şefului ceva de-ale gurii, că doar ai o meserie cu adîncă implicare şi profundă personalitate. Şi am fost pe de-a ntregul mulţumit cînd am aflat că ai făcut rost şi de bilet la meci. Mi-am închipuit atunci cît de eliberat vei fi, cît de bine te vei simţi respirînd aerul învăluit în iz de iarbă şi aromă de revulsin. Da, aerul acela al fotbaliştilor, al vestiarului, al iminenţei jocului de fotbal.

Înţeleg însă că m-am cam păcălit. Tu ai venit acolo să-ţi urli neîmplinirea. Să fii şi tu şef, să dai ordine, să înjuri cum îţi vine la gură. Să te sui pe scaune şi să le calci în picioare aşa cum ţi-ai fi călcat, probabil, nevasta, atunci cînd îşi reamintea că sîmbătă nu-i ziua cu etapa, ci cea cu aspiratorul. Să pui mîna pe pietre şi să-ţi retrăieşti precambrianul din tine cu faţa la dreptughiul cu gazon. Să vezi în faţa ta nu un joc, nu un adversar al favoritului tău, ci o răzmeriţă a junglei care-ţi cuprinde fiinţa.

Dragul meu, te felicit. Ai reuşit! Asta, da, dovadă de masculinitate. Să scuipi încontinuu de dincolo de gard, să arunci cu ce-ţi pică în mînă de la cîţiva metri, să înjuri înfăşurîndu-te în mulţime, ei bine, asta da bărbăţie. Şi implicare în fenomen, salt în ajutorul fotbalului şi al echipei iubite, al 12-lea jucător, aşa cum declari dacă, din întîmplare, vreo cameră de luat vederi ţi se opreşte în faţă.

Nici nu mai e cazul să-ţi mai povestesc de meci. L-ai văzut, sînt convins, că doar n-ai flegmeat, înjurat şi aruncat încontinuu. Să-ţi spun că în ciuda tensiunii, băieţii au pus suflet cît pentru un retur întreg. E drept, n-au prea avut realizări, dar au încercat să joace repede, au riscat multe pase dintr-una, s-au bătut ca bărbaţii adevăraţi la mijlocul terenului. Ce-a rezultat, dacă nu te plictisesc cu tîmpeniile mele? Că Rapid a acoperit mai bine terenul decît Steaua, dar că Steaua a avut mai mult timp posesia (55%-45%), că Rapid a jucat mai multe mingi în careul advers (27-19), dar că Steaua a avut cele mai mari două ocazii, cînd Mendoza şi Pepe au scăpat singuri cu portarul, Că Rapidul a fost mult mai bun pe flancuri, acolo unde Cesinha a găsit mereu culoarul dintre Golanski şi Rădoi, iar atacanţii Stelei au forat pe centru, printre Constantin şi Maftei. că la şuturi a fost egal (7-7), dar Rapidul a prins poarta de 5 ori, în vreme ce Steaua doar de două.

Să-ţi mai spun? Eu cred că nu e cazul. Te văd puţin nervos. Nu, lasă bricheta jos, n-ai cum să ajungi la mine. Intră pe blog şi varsă-ţi acolo năduful. Dă-i cu sudalme, înjură cu bipuri şi steluţe, fă ce te delectează pe tine mai bine înainte de o nouă întîlnire cu şeful sau cu nevasta. Dar gîndeşte-te la un singur lucru. La cît de echilibrate au fost cifrele în derby, nu-i aşa că un 0-3 la masa verde e mai dureros decît o piatră trimisă de un cretin în moalele capului?




Andrei Vochin

Bancuri online

da clic aici pentru mai multe bancuri

Taximetristul si americanul

Un american vizitează Bucureştiul cu un taximetrist. Trec pe lângă guvern:
- Ce este cladirea asta aşa mare?
- Este palatul guvernului, domnule!
- Şi în cât timp a fost construită?
- Cam în 10 ani!
- Mult timp! La noi era gata în 2 ani! Ştiţi că noi avem o tehnologie mai avansată!!!
Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg şi americanul iar întreabă:
- Clădirea asta ce e?
- Este sediul primăriei, domnule!
- Şi în cât timp a fost construită?
- Cam în juma' de an!
- Mult...la noi era gata în 2-3 luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung şi la Casa Poporului:
- Ooooooo, dar ce e cladirea asta?
La care taximetristul:
- Nu stiu, că azi dimineaţă nu era aici!!!

Merita sa cititi asta

Se trezeste unul de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se crapa de ziua.
O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul.
Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari: aruncase o privire.
Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul).
Ajunge la serviciu si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt.
La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata: cazusera de comun acord.
Se enerveaza si pleaca de la servici.
Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit pamantului.
Mai incolo il vede pe unul caruia ii cadeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.
Se hotaraste sa se sinucida si se arunca de pe un pod in apa; apele se dau la o parte si cade pe uscat: nu era in apele lui.
Dupa aceea se hotaraste sa se imbete; merge intr-un bar, dar intra cu capul taiat in doua: facuse cum il taiase capul.
Mai apoi se aude o bubuitura: cazuse seara.

sâmbătă, 3 mai 2008

Cu bunavointa Jeg


Bruxelles puppy

La metrou

De 1 mai … 2008


Anul asta nu mai mergem la mare ca n-are nici un farmec, nici la bulgari ca tot de romani dam.
Asa incat m-am strofocat si m-am gandit, mergem la padure oameni buni.
Tabarati pe padure!!!
Eu la padure in Slatina (la marginea Slatinei),Olt.

Imnul golanilor

Abonament

Doi ardeleni calatoreau cu trenul. Vine conductorul.
- Biletele la control, va rog!
- Ma, Gheorghe, noi avem belet?
- No.
- N-avem belet, domn controlor.
- Bani de amenda aveti?
- Ma, Gheorghe, bani de amenda avem?
- No.
- N-avem bani, domn controlor.
- Va bateti joc de mine? Bilet nu aveti, bani nu aveti. Atunci, ce dracu' aveti?
- Ce-avem, ma Gheorghe?
- Avem abonament.

Accident

Traversand o strada, un ardelean este izbit de o masina, dar nu pateste nimic.
Totusi, soferul ii pune cateva monede in mana ca sa impace lucrurile.
Incantat, ardeleanul i se adreseaza:
- Veniti des pe aici domnule?

10 minute...

Un ardelean intra intr-un bar la New York. Barmanul il ia tare, din prima si ii spune ca in acest bar se bea numai pe pariu.
- Domnule, pun pariu cu tine ca nu poti sa bei o sticla de Whisky in 30 de minute. Ardeleanul isi cere scuze, iese din bar si apare peste 10 minute inapoi, pune banu pe tejghea si accepta provocarea. Barman-ul ii da sticla, ardeleanul o termina in 10 minute. Barmanul, stupefiat:
- Domnule, dar n-am crezut ca asa ceva e posibil. N-am crezut ca sunteti instare de asa ceva. Nimeni nu a mai reusit!
- Nici io n-am crezut, da’ m-am dus la baru de vis-a-vis sa verific!

Politistii

Un politist trecut in rezerva se duce la pescuit.
Isi ia undita, manualele de instructiuni, momeala si se duce la o balta. Dupa 4 ore de astepatare prinde un peste foarte mic. Omul nostru il ia din ac si incepe sa-i traga palme spunandu-i:
-Spune-mi unde sunt ceilalti, ca daca nu te arestez.

Ardelenii

Ion si Gheorghe se intorc acasa dupa calatoria la Bucuresti. Ajung la gara, se urca in trenul de Cluj, isi gasesc doua locuri.
- Mai Ioane, cit face trenul pina la Cluj?
- Mult, ma. Toata ziua.
- Si ce facem noi atita timp?
- Pai, ce sa facem, vorbim.
- Si ce sa vorbim noi toata ziua, ma?
- Stiu eu? Hai sa spunem ghicitori.
Zis si facut.
- Ia zi, Gheo, ce e mic, negru si sta la mine in curte?
Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploiesti.
- Auzi, Ioane, da' are blana?
- Are, ma.
Pe la Brasov Gheorghe intreaba din nou:
- Ioane, are si patru picioare?
- Are, ma.
Spre Sighisoara dialogul continua:
- Si il tii in lant, ma?
- Da, il tin in lant.
La Blaj:
- Nu-i asa ca e rau? Musca, nu?
- Musca, ma, daca nu te stie.
Ajunge trenul si la Teius.
- Ma, Ioane, n'o fi ciinele?
- Ba ciinele'i, ma. Da' tu mare prost esti. Ce ti-a trebuit atita timp ca sa ghicesti?
In gara la Apahida raspunde si Gheorghe, suparat:
- Auzi, ma? Prost esti tu. Eu stiam de la Bucuresti, da' daca spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atita drum?

vineri, 2 mai 2008

Poarta raiului

A luat foc cerul......superb

Va multumesc

Mai multumesc inca o data tuturor celor care mi-au trimis masss-uri. Datorita voua am trecut prin multe clipe minunate cum ar fi:
1. Am citit de 170 de ori ca va fi sters contul meu de pe yahoo.
2. Am cam 30.000 de ani de ghinion in fata mea si am murit deja de 864 de ori pt ca nu am dat toate mass-urile mai departe.
3. Sunt blestemat sa nu gasesc adevarata dragoste pt ca nu am dat restart la calc, nu m-am dat de 3 ori peste cap si nu am apasat shift de 99 de ori... si mama a murit cam de 5483 ori .

joi, 1 mai 2008

Cele mai tari jocuri!

Cauta-ti masina!

Virusul romanesc....

Buna, sunt un virus românesc, dar din cauza tehnologiei sarace din tara mea nu sunt în stare sa-i fac nimic calculatorului tau. Te rog, fii dragut, sterge un fisier de-al tau si pretinde ca esti speriat…

Bine ati venit pe Gandul bun!

Sper ca in aceste momente sa va treaca un gand bun si ca nu o sa ma injurati ca am ocupat spatiu degeaba pe acest nesfarsit internet. Pentru putin timp blogul "nu va fi dotat". Va rog aveti rabdare!

Va multumesc pentru intelegere,
Conducerea