Dragostea și de ce nu.
Acum 3 ani
sâmbătă, 10 mai 2008
vineri, 9 mai 2008
Frumos ii sade Gandului bun
Frumoase toate pozele astea cu Gandul bun.... Imi place cum au iesit! Voua nu?
joi, 8 mai 2008
Poezie in franceza
Poezie in Franceza:
Je m'appelle Vasile Mure
Je veni de la padure
Je gasi nevasta-n pat
Se randez cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu'
Mon amie sarise gardu'
Il tombeau dans la urzici
Sur son cur numai basici.
miercuri, 7 mai 2008
marți, 6 mai 2008
luni, 5 mai 2008
Bancuri noi, tot de la noi 2
21. Cel mai scurt banc rasist: "Albul mută şi cîştigă."
22. Tatăl vine de la creşă cu copilul şi mama îşi pune mîinile în cap:
- Ăsta nu-i copilul nostru!
La care el, mirat:
- Ce importanţă are, mîine tot la creşă îl duc!
23. Internetul este singurul loc în care bărbaţii sînt bărbaţi, femeile sînt bărbaţi, iar fetiţele mici şi perverse sînt agenţi F.B.I.
24. Era odată un cerşetor care se aşeza mereu lîngă o biserică pentru a cerşi cu o pălărie în mînă. Într-o zi, vine cu două pălării. Un enoriaş se apropie de el şi-l întreabă:
- Domnule dragă, de ce aveţi două pălării?
Cerşetorul răspunde:
- Adevărul este că mi-a mers atît de bine încît m-am hotărît să-mi deschid o sucursală.
25. Un copil plîngea pe holul şcolii. Învăţătoarea îl întreabă:
- De ce plîngi?
- Un copil mi-a dat jos plăcinta!
- Dar a fost cu intenţie?
- Nu, a fost cu brînză.
26. De ce nu poartă steliştii centura de siguranţă în maşină? Ca să adune puncte...
27. Care este dezavantajul unei lupe? Măreşte, dar nu întăreşte!
28. Cînd va începe Foamea Mondială? Cînd vor începe chinezii să mănînce cu lingura.
29. Un student e la examen şi nu prea ştie. Profesorul îi zice:
- Măcar ştii ce-i ăla examen?
- Da, este atunci cînd doi oameni inteligenţi vorbesc între ei.
- Şi dacă unul dintre ei este idiot?
- Celălalt nu ia examenul.
30. Îţi place să fii mîngîiată? Să fii atinsă? Să fii pipăită? Să fii încinsă? Îţi place să simţi respiraţia celuilalt lîngă urechea ta? Sau poate pe gît ori pe faţă? Îţi place să încerci poziţii noi? Să începi rece şi să sfîrşeşti fierbinte şi transpirată?
RATB... cu noi fanteziile tale devin realitate. Încearcă-ne! 30 de zile alături de noi... la un preţ ce sfidează concurenţa!
31. - Aveţi şampon?
- De ouă.
- Şi pe cap cu ce mă spăl?
32. Sună o blondă la poliţie:
- Mi-au spart maşina, mi-au furat totul... şi volanul, şi pedalele, şi schimbătorul de viteze, totul...
Peste 5 minute, îşi dă cu palma peste cap şi sună iar la poliţie:
- Vă rog să ma scuzaţi, m-am urcat în spate!
33. Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi. Tatăl îl întreabă uimit:
- Cum adică?
- Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sînt importanţi!
- Altceva...
- Păi la geografie tot aşa trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii "Scurburii", Strîmtoarea "Fosfor" şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întrabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu... simplu, nu?
- Da, fiule, da' să zicem că ieşi şi tu cu o fată, şi cum vă ţineţi voi aşa, de mînă, ea te întreabă ce înălţime are vîrful Chomolugma?
- Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun...
- Da, da' pînă te întorci tu să-i spui că are 8848 m s-ar putea să o găseşti ocupată!
- Cu cine?
- Păi, tot cu un prost aşa ca tine, da' care are laptop!
34. Electricianul spitalului intră la Reanimare şi le spune bolnavilor cu masca de oxigen pe faţă:
- Băieţi, luaţi o gură mare de aer că tre' să schimb nişte siguranţe...
35. Un tip încercînd să agaţe o blondă:
- Domnişoară, nu cumva ne-am văzut ieri la grădina zoologică?
- Parcă da, în ce cuşcă eraţi?
36. De ce au blondele întodeauna un cuţit în maşină? Să poată tăia mai bine curbele.
37. Un ţigan este chemat la o sindrofie dată de noii îmbogăţiţi ai Revoluţiei. În timpul chefului, unul îl întreabă:
- Băi ţigane, la utecişti ai cîntat?
- Am cîntat, coane.
- Rău, fiule, rău...
- La securişti ai cîntat?
- Am cîntat, coane, ce era să fac?
- Dar la nomenclatură ai cîntat?
- Am cîntat, coane, că era pericol.
Cînd ajunge acasă supărat şi cu originea mototolită, îi povesteşte pirandei ce a păţit, la care aceasta îi zice:
- Bine, mă boule, nu puteai să spui că nu ai cîntat?
- Cum să spun, fă, cînd erau toţi acolo?
38. O doamnă intră la farmacie şi îi cere farmacistului arsenic. Farmacistul întreabă:
- Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul?
- Pentru ca să-l omor pe soţul meu!
- Doamnă, nu pot să vă vînd arsenic pentru acest motiv, îmi pare rău, spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceşte în poşetă şi scoate o fotografie cu soţul ei care făcea dragoste cu soţia farmacistului. Acesta se uită la fotografie şi spune:
- Ah, scuzaţi-mă, n-am ştiut că aveţi reţetă.
39. Moare un programator şi, după moarte, ajunge în Iad. După o săptămînă, sună Satana la Dumnezeu:
- Doamne, ce nebun mi-ai trimis, a distrus toate cazanele, a ucis toţi dracii, aleargă prin tot Iadul şi strigă în gura mare "Unde-i ieşirea spre nivelul 2?".
40. Care-i comanda pe care o urăşte cel mai mult Billy Gate$? Ping(uin).
Bancuri noi, tot de la noi
1. Două blonde stau de vorbă:
- Ştii, ieri mi-am făcut testul de sarcină!
Cealaltă, foarte curioasă:
- Şi au fost grele întrebările?
2. Doi scoţieni se întîlnesc la poştă:
- Ai pus o scrisoare?
- Nu, am pus cerneală în stilou.
3. Sfîrşitul scrisorii tatălui din Scoţia: "Am vrut să-ţi mai trimit ceva bani, dar, din păcate, plicul era deja închis..."
4. Un tînăr se prezintă la un mare patron, scoţianul John.
- Sînt maseur. Pentru 200 de lire pe lună sînt gata să vă masez dansatoarele.
- OK! Dacă aveţi banii la dumneavoastră puteţi începe.
5. Pe o stradă din Scoţia, se întamplă un accident rutier. Un turist iese de pe carosabil şi dă cu maşina într-un pom.
Omul se tîrăşte afară din maşină şi rămîne întins în iarbă. Un scoţian trece prin apropiere. Se duce la accidentat şi întreabă:
- Sînteţi asigurat?
- Da, răspunde acesta cu greu.
- Aveţi o asigurare şi pentru persoanele aflate în maşină?
- Daaaa....
- Aveţi ceva împotrivă dacă îmi răvăşesc puţin hainele şi mă întind lîngă dumneavoastră?
6. Un poliţist scoţian este întrebat la un exerciţiu ce ar face ca să împrăştie mulţimea care demonstrează ilegal. Acesta răspunde:
- Mi-aş da jos cascheta şi as începe să fac o colectă de bani...
7. Un turist aflat în Scoţia vizitează Loch Ness-ul în speranţa de a-l vedea pe Nessie.
Dezamagit după o vreme, întreabă un localnic:
- Cînd se arată monstrul, de obicei?
- Dupa cinci pahare de scotch, îi răspunde acesta.
8. Un scoţian îi scrie fiului său: Îţi trimit zece dolari, cît ai cerut. Dar ţine minte: zece se scrie cu un zero, nu cu doi.
9. Cum începe o reţetă în cărţile de bucate scoţiene? Se împrumută...
10. Un scoţian tăia o creangă din copacul din faţa casei, se dezechilibrează şi în cădere o strigă pe soţia lui:
- Dragă, astăzi gateşte doar pentru tine, eu mănînc la spital!
11. - Fiul meu vă datorează bani pentru un costum pe care i l-aţi făcut acum trei ani, îi spuse croitorului un scoţian care tocmai intrase în magazin.
- Şi dumneavoastră aţi venit să-mi daţi banii, nu-i aşa?
- Nu! Aş dori să-mi comand şi eu un costum în aceleaşi condiţii.
12. De ce au toate mormintele scoţienilor cîte un monument? Pentru că îi îngroapă pînă la jumate ş-apoi îi dau cu var...
13. Doi scoţieni se plimbă prin pădure. Pe unul îl apucă nevoile şi se duce sub un copac.
După cîteva minute, îi spune amicului său:
- Ai la tine un pic de hîrtie?
- Da de unde, îi răspunde acesta. Lasă-l acolo!
14. Ce face un scoţian cînd îi arde casa? Dă bip la pompieri.
15. Un tată scoţian le spune copiilor săi:
- Copii, dacă sînteţi cuminţi săptămîna asta, duminică vă duc la cofetărie să vedeţi cum mănîncă lumea prăjituri.
16. S-a inventat un calculator uman. Cînd face o greşeală, o pune pe seama altui calculator.
17. Copilul unui maniac de internet îl întreabă pe taică-său:
- Tati, noi de ce avem cinci degete la mînă dacă mouse-ul are doar două butoane?
18. Un tip merge la un prieten informatician să-i ceară bani împrumut.
- Cît să-ţi dau?
- 500 de dolari.
- Ştii ce, îţi dau 512 să fie rotund...
19. S-a dus popa să se spovedească. Şi a primit canon să facă o faptă bună. Mergand el spre casă, a văzut maşina rabinului, care era vecin cu el, plină de noroi. "Am să-i spăl maşina", s-a gîndit popa. Şi i-a spălat-o.
A doua zi, cînd să plece în oras, îl vede pe vecinul său, rabinul, sub maşina popii tăind cu un fierăstrău ţeava de eşapament a maşinii.
- Păi ce faci, vecine? Eu îţi spăl maşina şi tu mi-o distrugi pe a mea?
- Păi ce, a răspuns rabinul, dacă tu mi-ai botezat-o, eu să nu ţi-o tai împrejur?
20. Se încheie Cina cea de Taină. Vine ospătarul cu nota de plată la Iisus. Se uită Iisus la notă şi înlemneşte: 30 de arginţi.
- Ioane, ai tu cumva 30 de arginţi?
- Nu, Doamne, am dat toţi banii la săraci.
- Andrei, ai tu cumva 30 de arginţi?
Acelaşi răspuns.
- Petre?
Petre ridică din umeri, nu are. Ultimul apostol:
- Iuda, ai tu cumva treizeci de arginţi?
- N-am, Doamne, dar am o idee...
Bancuri
Doctorul intra in dormitor, lasandu-l pe sotul foarte agitat sa astepte afara. Peste doua minute, doctorul iese din dormitor si
cere un cutit de bucatarie. Sotul se executa si doctorul dispare din nou in dormitor. Peste putin timp iese din nou, de data
asta cerand un ciocan si-o dalta. Sotul da fuga pana jos si se intoarce cu un ciocan si o dalta. Acum bietul om era intr-o
groaznica stare de agitatie. Doctorul reintra in dormitor, reapare din nou dupa vreo cinci minute.
- Imi pare rau, spune el. Ma tem ca am nevoie de o ranga.
- O ranga?! Tipa sotul cu glasul sugrumat? Ce are? spuneti-mi si mie.
- N-am avut cum sa constat, a spus doctorul. Incerc de atunci sa-mi deschid trusa.
- Va rog urmatorul !
Intra o tanara, draguta. Incearca timida:
- Stiti... eu as vrea...
- Bine... bine!... o intrerupse medicul nervos. Lasati vorba si dezbracati-va!
- Stati domnule doctor, eu as vrea...
- Fara jena! intervine medicul energic. Dezbracati-va imediat!
Tanara se dezbraca, punandu-si toata imbracamintea pe paravan.
- Asa, zice multumit medicul si privind-o atent o intreaba:
- Spune-mi acum, unde te doare?
- Nu ma doare nimic. V-am adus o scrisoare din provincie, de la matusa mea. Va cere un sfat asupra gutei ei...
Un tip intra disperat pe usa cabinetului:
- Domnule doctor, domnule doctor, sunt disperat, in fiecare seara, cand ma bag in pat am impresia ca este cineva sub pat.
Cand ma uit sub pat, am impresia ca este cineva pe pat... si tot asa... pe pat, sub pat, pe pat, sub pat... o sa innebunesc.
- Domnule, asta o vom rezolva fara nici o problema in trei ani de sedinte. Vino de trei ori pe saptamana!
- Dar cat costa o sedinta la dumneavoastra?
- Numai o suta de dolari...
Tipul pleaca dezamagit. Peste cateva luni doctorul il intalneste din intamplare pe respectivul plimbandu-se linistit pe strada:
- De ce nu ai venit la mine ca sa facem tratamenul?
- O suta de dolari sedinta? Am rezolvat-o cu 10 dolari! Mi-a spus un barman cum sa scap de obsesie...
- Pai cum asa, un barman?
- Da, mi-a dat solutia: am taiat picioarele patului....
Se facea ca un ginecolog se gandeste sa se faca mecanic... Si se duce omul nostru la cursul de mecanici. Ionescu ia 8,
Popescu ia 10, iar ginecologul nostru se captuseste cu un 15. Uimit se duce si el la prof si intreaba cum se poate ?
- Ti-am dat 5 puncte pentru ca ai desfacut motorul, inca 5 pentru ca l-ai montat la loc cum trebuie, si inca 5 ca bonus ca ai
lucrat prin teava de esapament !
Un balbait vine la doctor.
- Va balbaiti intotdeauna asa ?
- N-nu, ddocc-ctore, dd-doarr c-cand v-vor-besc.
- Domnule doctor, va rog sa ma ajutati in legatura cu sotul meu...
- Dar ce anume il supara ?
- Nu-l supara nimic deosebit, dar ii plac ciorapii de dama...
- Bine, doamna, dar asta nu e ceva deosebit... sint multi carora le plac...
- Da, dar lui ii plac ciorapii de dama...
- V-am mai spus, doamna, ca nu e nimic... Si mie imi plac...
- Simpli sau cu mustar ?
Un barbat se duce la medic si ii spune:
- Domnule doctor vreau sa ma castrati !
- Ma omule ,esti sigur ? Vad ca esti tanar si puternic...
- Sigur domnule.
- Bine, semneaza aici...asa si aici. Nu am timp acum sa discutam mai mult.
Dupa operatie,doctorul vine la pacient si-l intreaba:
- Spune-mi si mie de ce ai facut-o ?
- Pai m-am imprietenit cu o fata evreica si stiti la ei e un obicei mai ciudat ...
- Da ma dar asta e circumcizie.
- Pai eu cum am zis...
- Domnule doctor, am avut un cosmar toata noaptea: se facea ca trageam de o usa pe care scria ceva.
- Si ce scria ?
- Impinge !
Unui tip, dupa ce este analizat de doctor, i se spune ca nu mai are mult de trait. Fara nici o speranta, il intreaba pe doctor
cat mai are de trait.
- 10, spune doctorul.
- Zece ce ? intreaba pacientul. Zece ani, luni, zile ?
- 9, 8, 7... continua doctorul.
- Doctore, sunt extrem de deprimat, nu mai am nici pofta de viata. Ce ma sfatuiesti: sa ma sinucid ori sa-mi inec disperarea
in bautura. Cum e mai bine ?
- Depinde cum stai cu ficatul...
- Spuneti-mi, medicamentul pe care vi l-am prescris, v-a ajutat ?
- Da, foarte mult, eu mi-am vindecat reumatismul, baiatul nu mai tuseste, iar cu ce-a mai ramas sotia a curatat si argintaria !
- Doctore, nu mai inteleg nimic, de cate ori imi beau ceasca de cafea, incepe sa ma doara ochiul drept !
- Nu e nimic grav. Nu trebuie decat sa scoateti lingurita.
Medicul: - Sa stiti ca principalul vinovat al bolii dumneavoastra este alcoolul.
Pacientul: - Multumesc, domnule doctor, bine ca nu sunt eu vinovat
duminică, 4 mai 2008
Babe
Ziarul de sambata scrie pe prima pagina: "Baba violata in padurea Baneasa!". Luni in acelasi ziar articolul de fond se numeste: "Invazie de babe in padurea Baneasa!".
La nebuni
Un nebun scria o scrisoare catre parintii lui, in care zicea:
- Mama si tata, ma simt bine aici. Avem piscina… ne da voie sa ne aruncam in ea de la etajul 3. Si directorul a zis ca daca o sa fim si mai cuminti o sa ne toarne si apa in ea!!!
ALBASTRU-NDOLIAT
ALBASTRU-NDOLIAT
În plină zi se face noapte
Şi ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălaşa
S-a-ndoliat definitiv.
În deficitul de albastru
Al unei lumi cu pumnii strânşi,
Era nevoie de seninul,
Cu mări, cu nimfe şi cu mânji.
Era albastrul dinspre dangăt,
Când bate clopotul în cer,
Era accentul trist al mării,
Când marile corăbii pier.
Era lumina din privirea
Discipolului muribund,
Când moare-n temniţă profetul
Şi ceilalţi faptul il ascund.
La nunta de culori a lumii,
Un loc de cinste şi-a făcut
Albastrul lui Sabin Bălaşa,
Iluminat de absolut.
E mult pământ în jurul nostru
Şi e destul pământ în noi,
Simţim pământ în cărămidă,
În ţest, în oale şi-n noroi.
Aşa că resimţeam nevoia
Măcar a unui strop de cer,
Pe un pământ pe care cerul
E-un tragic oaspete stingher.
Şi, uite, se îndoilază
Şi nu mai are crezământ
Puţinul cer al lui Bălaşa
Şi cade pictorul, înfrânt.
Ne-am săturat de-atâta noapte
Şi ni se face dor de zi,
Să-nsămânţăm în noi albastrul,
Spre-a nici nu mai putea muri.
Dar e bolnav şi curcubeul,
Închis într-un spital sordid,
Nuanţele ajung în zdrenţe,
Comutatoarele se-nchid.
Şi-n toată negura murdară,
Ca-ntr-un reînviat pariu,
Ce ochi albaştri are cerul,
Ca semn că Dumnezeu e viu.
Sunt răstigniţi aceiaşi îngeri
Între femeie şi bărbat,
În veac de promiscuitate
Şi de albastru-ndoliat.
Adrian Paunescu
RELAŢIILE DINTRE OAMENI
RELAŢIILE DINTRE OAMENI
De multă, foarte multă vreme, s-au împuţinat şi riscă să se stingă definitiv relaţiile dintre oameni. Societatea profitului şi falimentului trece cu şenilele banilor ei şi ale absenţei banilor ei, peste prietenie, peste fraternitate, peste înrudirile voluntare. De când nu am mai auzit de venirea finilor la naşi? Acele obiceiuri străvechi, care obligau pe oameni să se întâlnească, nu aveau decât în cazuri maladive un rost mercantil. Naşii nu aveau nevoie de ploconul finilor. Prietenii îşi aşteptau prietenii pentru ca, împreună, să-şi alunge singurătatea urâcioasă. O mare familie parcă s-a destrămat, aici, între graniţele României. Şi ea, această mare familie, s-ar sinucide, probabil, dacă plecaţii din ţară n-ar micşora această nenorocire, cu dorul lor, cu grija lor, cu întoarcerea lor acasă.
Astăzi, în plină epocă materialistă, credinţa – în diversele ei ipostaze – ar trebui invocată şi trăită ca un contrapunct. Prea multă ură, prea multă indiferenţă, prea multă suspiciune! În perioada grea a vieţii mele, după decapitarea mea de la „Flacăra”, a trebuit să trăiesc izolat, din obligaţia de a-i feri pe ceilalţi de personalismul meu, considerat o boală molipsitoare. Destui oameni, care mă iubeau sau mă acceptau, îmi făcuseră sensibilă ideea că e mai profitabil şi mai sigur pentru mine să nu (prea) mai ies în lume. Ştefan Andrei, omul care nu s-a ferit de mine, în cele mai grele şi tensionate momente ale vieţii mele, avea un mod indirect de a-mi spune ce nu trebuie să fac. Şi mă vizita acasă. Nicolae Croitoru, omul din fruntea propagandei bucureştene, mă invita, uneori, la sediul primăriei, vorbeam ce vorbeam, îmi făcea semne care mă avertizau că există urechi ascunse, mă conducea pe coridor şi abia pe scări îmi spunea: „Feriţi-vă, fiţi atent, ea vă urăşte ca o căţea!”. Totuşi, în acele vremuri complicate, nu singurătatea a fost tratamentul care m-a salvat.
Mergeam la prietenii mei, Ana şi Ion Haşigan din Săliştea Sibiului, la prietenii mei Vişu Vaida şi Mitică Nistor din Năsăud, la prietenul meu dr. Ladislau Elthes din Oradea, la prietenul meu dr Radu Rey din Vatra Dornei, ca să nu mă însingurez şi să înnebunesc. Lângă mine, ca un bătrân ascuns într-un copil, a stat, în toată acea perioadă, fiul meu Andrei Păunescu. Mi-a fost credincioasă şi şi-a asumat responsabilităţi de om matur, deşi era foarte tânără, cea care avea să-mi devină soţie, Carmen, ai cărei părinţi m-au ocrotit la Săcărâmb, când veneau „Rabele” cu miliţieni să mă terorizeze Verişorul meu de al doilea, Marin Păunescu din Sibiu, nu a pregetat să străbată drumuri lungi, la volanul maşinii mele, prin ţară, alături de mine.
Şi, mai mult ca fiecare, dar împreună cu toţi aceştia şi cu alţii, pe care simt că i-am uitat, tatăl meu, pensionarul care mai rămăsese din bravul sublocotenent de artilerie şi din onestul învăţător Constantin Păunescu, veghind să nu mor. Prietenia cu dr. Constantin Ionescu Târgovişte şi cu dr. Florin Brătilă mi-a dat un anumit fel de siguranţă, în toate încercările prin care am trecut. Era ca un alt tată al meu, undeva în apropiere, mereu prezent când credeam că nu mai pot, geniala natură numită Valeriu Popa, inginer şi bioenergetician. Îmi trimitea din Anglia scrisori de încurajare Josefina Hoggett, o irepetabilă doamnă a bunei cuviinţe şi demnităţii româneşti. Cea mai grea suferinţă a mea era, atunci, singurătatea.
Organizam, în casa mea, din când în când, sărbători, la care îi aveam oaspeţi pe Domniţa şi Alex. Ştefănescu, pe Ion Mânzatu, pe Ştefan Andrei, pe Adam Erzsebet şi pe Hajdu Gyozo, pe Constantin Preda, pe Eugen Simion, pe Marin Sorescu, pe Alex. Chiriacescu, pe Florian Pittiş, pe Doru Stănculescu, ca şi pe alţi oameni de calitate care îşi învingeau temerile, îşi reprimau tendinţa de a da ascultare celor ce mă urmăreau şi ei aceşti prieteni, se copilăreau în holul casei mele sau în curtea ei. E drept, unora dintre ei li s-a şi întâmplat câte ceva rău pentru că nu se astâmpărau şi veneau la mine.
Exemplară în cel mai urât sens al covântului a fost pedeapsa pe care au primit-o, în 1986, cred, Ovidiu Ioaniţoaia, Sorin Postolache şi Dan Bârlădeanu, cu care am petrecut câteva zeci de minute pe terasa din spate a casei mele, iar de pe un balcon de vizavi, din strada Eremia Grigorescu, securiştii care se ocupau de mine au filmat scena. A doua zi, şi Ioaniţoaia, şi Postolache, şi Bârlădeanu au fost daţi afară din redacţia revistei „Flacăra”. Fireşte, ei nu erau nişte naivi, când şi-au luat inima în dinţi şi au venit să nu fie singuri şi să nu fiu singur.
Aşa cum, l-am simţit mereu alături, fie şi numai în convorbiri telefonice, pe Dinu Săraru, pe care nişte nefericiţi au vrut să mi-l demonizeze, atribuindu-i absurd culpa că el ar fi vorbit cu inchizitorii mei despre cele pe care i le spuneam eu la telefon, când îmi era şi îmi este evident că în dosarele mele se află transcrierile profesioniste ale convorbirilor noastre, aşa cum rămân acolo, pentru istorie, şi convorbirile cu Octavian Paler, şi cu Fănuş Neagu, şi cu Preasfinţitul Emilian al Albei, omul care nu m-a făcut niciodată să mă simt un paria, pe toată perioada persecuţilor pe care le-am îndurat. P.S. Emilian m-a primit în Catedrala Reîntregirii de la Alba, ciumat cum eram. M-a tratat cu omenie şi solidaritate. Mi-a îngăduit să merg să mă odihnesc şi să mă îngrijesc la Mănăstirea Râmeţi, la generoasa Maică Stareţă Ierusalima, şi a declarat, în Sinodul Patriarhal, atunci când i s-a cerut să mă scoată din mănăstire, că, în această situaţie, vacantează postul de episcop de Alba.
Un capitol special ar merita egalul cu sine şi prea bunul cu mine Ioan Botezan, din Sibiu, admirabilul caracter neînfrânt de conjuncturi. Au fost şi doi primari, în această ţară, care nu s-au făcut că m-au uitat, ci dimpotrivă, m-au găzduit şi m-au ţinut în viaţă cu bunătatea şi curajul lor, primarul Gh. Paşca din Albac şi primarul de Iernut, Vasile Cornea. Dar nemaipomenitul meu prieten, doctorul Vasile Iacob din Sibiu? Dar zecile de complici ai poeziei mele nepermise şi protectori de o zi sau o noapte a vieţii mele?
Unde sunt ei astăzi? Care mai sunt relaţiile dintre mine şi ei? Care mai sunt relaţiile dintre oameni? Mai există gratuitate în aceste raporturi omeneşti, cărora nebunia profitului şi spaima falimentului le-au pus surdină. Mai poate sta cineva, într-o noapte, în jurul unui pahar, niciodată golit până la capăt, ca să asculte sau să spună cântece şi poezii? Mai există jocuri de spirit? Mai există omenie într-un senzaţional poem al său, publicat în „Jurnalul Naţional”, alaltăieri, Marius Tucă hohotea tulburător despre starea de rău în care trăim şi din care parcă nu mai ieşim.
Mai există stele? Mai există flori? Mai există oameni? Mai există prietenie? Mai suntem vii? Doamne, opreşte marşul nostru nemilos către neant şi către deplina uitare de sine. Atunci, ne strângeam unii în alţii, de teama de a nu fi surprinşi singuri de nenorocirile vremii. Aveam, dacă aveam, un telefon şi rescriam istoria fiecărei zile, la acel telefon. Acum, la toate telefoanele, ţiuie singurătăţiile. Iar când sună cineva, sună pentru că are de exprimat o rugăminte, are de adresat o cerere, are de căutat o relaţie. Şi, în general, toate telefoanele sună ocupat. Deşi nu vorbeşte nimeni la ele.
Adrian Paunescu
Organizarea sau spectacolul? Cele doua echipe candidate la titlu
CFR este echipa care a punctat la impresia artistică, dar cifrele de joc ale Stelei sînt mai apropiate de parametrii europeni
Lupta cap la cap din fruntea clasamentului se reflectă şi în cifrele seci ale monitorizărilor. Măsurătoarea italienilor de la Digital Soccer Project dovedeşte echilibrul dintre Steaua şi CFR Cluj şi scote în relief plusurile şi minusurile echipelor care se bat să ne reprezinte la toamnă în Liga Campionilor.
Pentru că vorbim doar despre jocul de fotbal, nu vom lua în calcul meciul Rapid - Steaua. Nici măsurătoarea celor 73 de minute disputate pe Giuleşti, nici verdictul dat de comisii. Din acest motiv, pentru Steaua vom contabiliza doar 31 de meciuri şi numai 42 de goluri marcate, în loc de 45, cîte avem în clasamentul oficial.
Steaua compactă
Spre deosebire de echipa lui Andone, trupa lui Lăcătuş a evoluat mai grupat.
Dacă, la prima vedere, cifrele nu vi se par relevante, să le transformăm în litere, conform codului italienilor de la Panini. Vom avea faţă în faţă o echipă, Steaua, cu o distanţă SCURTĂ între ultimul fundaş şi cel mai avansat atacant, şi o alta, cea a Clujului, MEDIE spre LUNGĂ.
Steaua agresivă
Mai mult decît atît, strînsă ca un arici, Steaua a exercitat un presing mai agresiv decît CFR. Roş-albaştrii şi-au întîmpinat adversarul la 45,3 metri, în vreme ce vişiniii cu 3 metri, în medie, mai în spate. Diferenţele par mici, dar ele sînt importante pentru că nu se raportează la un meci, ci la o competiţie de durată.
Steaua posesivă
De regulă, fotbalul nu te minte. Cînd echipa e scurtă şi cîştigă rapid mingea graţie presingului, posesia trebuie să fie a ei. Steaua a cîştigat lupta cu adversarul în majoritatea cazurilor. Doar în 4 meciuri roş-albaştrii nu şi-au impus superioritatea la acest parametru. Clujenii însă, o formaţie ce se simte mult mai bine pe contraatac, şi-au împărţit meciurile în care a avut posesia, cu cele în care au cedat-o.
CFR ofensiv
Mai puţin riguroasă ca aşezare, echipa Clujului a cîştigat duelul cu Steaua în ochii suporterului neutru. Al celui care nu urmăreşte neapărat scorul, ci vrea faze de poartă. CFR i le-a oferit mai des decît Steaua, dar şi la o poartă, şi la cealaltă. Din acest motiv şi numărul golurilor marcate/primite este superior în dreptul trupei lui Andone.
CFR inventiv
Ca joc individual, CFR a depăşit Steaua. Mai puţin încorsetaţi în “cestiuni” tactice, mai aplecaţi către show, fotbaliştii CFR-ului au cîştigat derbyul driblingurilor, cel mai important parametru din jocul individual ofensiv. Diferenţa de un dribling reuşit pe meci pare nesemnificativă. Înmulţită cu 32 de partide, ea devine demnă de luat în seamă.
CFR eficace
Eficacitatea este un parametru important în fotbalul european. Lipsa de spaţiu şi de timp a redus mult numărul acţiunilor finalizate. Ocaziile apar din ce în ce mai rar, iar media golurilor scade de la an la an. Deşi a avut mai puţine şuturi la / pe poartă decît Steaua, Clujul a izbutit să înscrie 8 goluri în plus. Îi vor fi de ajuns sau organizarea defensivă a Stelei va decide titlul? Răspunsul, în curînd.
Andrei Vochin
Draga mea maimuţă,
M-am bucurat să aflu că eşti bine sănătos. Că ai scăpat de acasă, de acolo de unde nevastă-ta te trimetea cu covoarele la bătut, te certa că nu faci lecţiile cu copiii şi te lăsa să fumezi doar pe holul de la ghenă. Am fost fericit să aflu că ai putut pleca şi de la serviciu, abia după ce ai dat o tură prin piaţă ca să-i iei şefului ceva de-ale gurii, că doar ai o meserie cu adîncă implicare şi profundă personalitate. Şi am fost pe de-a ntregul mulţumit cînd am aflat că ai făcut rost şi de bilet la meci. Mi-am închipuit atunci cît de eliberat vei fi, cît de bine te vei simţi respirînd aerul învăluit în iz de iarbă şi aromă de revulsin. Da, aerul acela al fotbaliştilor, al vestiarului, al iminenţei jocului de fotbal.
Înţeleg însă că m-am cam păcălit. Tu ai venit acolo să-ţi urli neîmplinirea. Să fii şi tu şef, să dai ordine, să înjuri cum îţi vine la gură. Să te sui pe scaune şi să le calci în picioare aşa cum ţi-ai fi călcat, probabil, nevasta, atunci cînd îşi reamintea că sîmbătă nu-i ziua cu etapa, ci cea cu aspiratorul. Să pui mîna pe pietre şi să-ţi retrăieşti precambrianul din tine cu faţa la dreptughiul cu gazon. Să vezi în faţa ta nu un joc, nu un adversar al favoritului tău, ci o răzmeriţă a junglei care-ţi cuprinde fiinţa.
Dragul meu, te felicit. Ai reuşit! Asta, da, dovadă de masculinitate. Să scuipi încontinuu de dincolo de gard, să arunci cu ce-ţi pică în mînă de la cîţiva metri, să înjuri înfăşurîndu-te în mulţime, ei bine, asta da bărbăţie. Şi implicare în fenomen, salt în ajutorul fotbalului şi al echipei iubite, al 12-lea jucător, aşa cum declari dacă, din întîmplare, vreo cameră de luat vederi ţi se opreşte în faţă.
Nici nu mai e cazul să-ţi mai povestesc de meci. L-ai văzut, sînt convins, că doar n-ai flegmeat, înjurat şi aruncat încontinuu. Să-ţi spun că în ciuda tensiunii, băieţii au pus suflet cît pentru un retur întreg. E drept, n-au prea avut realizări, dar au încercat să joace repede, au riscat multe pase dintr-una, s-au bătut ca bărbaţii adevăraţi la mijlocul terenului. Ce-a rezultat, dacă nu te plictisesc cu tîmpeniile mele? Că Rapid a acoperit mai bine terenul decît Steaua, dar că Steaua a avut mai mult timp posesia (55%-45%), că Rapid a jucat mai multe mingi în careul advers (27-19), dar că Steaua a avut cele mai mari două ocazii, cînd Mendoza şi Pepe au scăpat singuri cu portarul, Că Rapidul a fost mult mai bun pe flancuri, acolo unde Cesinha a găsit mereu culoarul dintre Golanski şi Rădoi, iar atacanţii Stelei au forat pe centru, printre Constantin şi Maftei. că la şuturi a fost egal (7-7), dar Rapidul a prins poarta de 5 ori, în vreme ce Steaua doar de două.
Să-ţi mai spun? Eu cred că nu e cazul. Te văd puţin nervos. Nu, lasă bricheta jos, n-ai cum să ajungi la mine. Intră pe blog şi varsă-ţi acolo năduful. Dă-i cu sudalme, înjură cu bipuri şi steluţe, fă ce te delectează pe tine mai bine înainte de o nouă întîlnire cu şeful sau cu nevasta. Dar gîndeşte-te la un singur lucru. La cît de echilibrate au fost cifrele în derby, nu-i aşa că un 0-3 la masa verde e mai dureros decît o piatră trimisă de un cretin în moalele capului?
Andrei Vochin
Taximetristul si americanul
Un american vizitează Bucureştiul cu un taximetrist. Trec pe lângă guvern:
- Ce este cladirea asta aşa mare?
- Este palatul guvernului, domnule!
- Şi în cât timp a fost construită?
- Cam în 10 ani!
- Mult timp! La noi era gata în 2 ani! Ştiţi că noi avem o tehnologie mai avansată!!!
Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg şi americanul iar întreabă:
- Clădirea asta ce e?
- Este sediul primăriei, domnule!
- Şi în cât timp a fost construită?
- Cam în juma' de an!
- Mult...la noi era gata în 2-3 luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung şi la Casa Poporului:
- Ooooooo, dar ce e cladirea asta?
La care taximetristul:
- Nu stiu, că azi dimineaţă nu era aici!!!
Merita sa cititi asta
Se trezeste unul de dimineata din cauza unor zgomote ciudate: se crapa de ziua.
O cauta pe nevasta-sa in pat si n-o gaseste: o furase somnul.
Se duce la baie si se uita in oglinda, dar oglinda se face tandari: aruncase o privire.
Pleaca la serviciu si pe drum vede doua tipuri de oameni: unii care scadeau in inaltime (pe aia ii rodeau pantofii) si altii care dispareau pur si simplu (pe aia ii fura peisajul).
Ajunge la serviciu si isi vede toti colegii lipiti de tavan: purtau discutii la nivel inalt.
La un moment dat se dezlipesc si cad toti de-odata: cazusera de comun acord.
Se enerveaza si pleaca de la servici.
Pe drum, il vede pe unul lipit de asfalt si vreo doi care trageau de el sa-l dezlipeasca: era sarac lipit pamantului.
Mai incolo il vede pe unul caruia ii cadeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.
Se hotaraste sa se sinucida si se arunca de pe un pod in apa; apele se dau la o parte si cade pe uscat: nu era in apele lui.
Dupa aceea se hotaraste sa se imbete; merge intr-un bar, dar intra cu capul taiat in doua: facuse cum il taiase capul.
Mai apoi se aude o bubuitura: cazuse seara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Fiat Panda Racer