De luni, acest "blog" va fi aruncat oficial in concursul Blogul lunii de pe indiscret.ro. De aceea va rog frumos sa-mi aprobati cererea sa intrati pe siteul indiscret.ro si sa ma votati. Pe aceasi ordine de idei solicit sa va simtiti bine pe acest blog, care spun eu ca-i destul de mare ca sa ajunga in asemenea concursuri cunoscute pe plan national. Va multumesc daca ma-ti votat si va solicit votul daca nu, asa ca mergeti sa votati!
Intr-o zi obisnuita prin Craiova...(de unde) trcand pe langa un semafor, am marea surpriza sa descopar un stil de masina sport, decapotabila, dar acum nu capota era decapotata, ci portiera de pe partea soferului. Prin acele clipe de uimire, am puterea, cu ultima rasuflare, sa ma reped ca un lup in stana de oi spre camera ca sa-l filmez sa va arata cu ce se poate rula doar in Romania. Mare e gradina Ta Doamne, daca asa ceva poate trece prin intersectii care culmea sunt si dirijate de politisti, daca se mai pot numi asa, si nu este tras pe dreapta, dimpotriva se opresc pe dreapta cei care circulau corect. Arunca-ti si voi o privire la el, pe clipul care l-am pus pe blog.
Am vazut cu totii, cum au trecut 2 luni din viata fiecaruia dintre noi. La fel si pentru mine, dar de data aceasta cu un site nou Gandul bun! Am implinit doua luni, a venit clipa cand as putea sa spun ca acu' blogu' meu a crescut, a devenit mai bun si cel mai important a devenit mai popular. Multi mi-au zis: ce te bucuri atat de mult domne, ca a implinit doar 2 luni. Dar eu le spun ca atunci cand va implini un an, o sa-i fie imposibil sa puna ca are un an cand n-are primele doua luni, asa ca ma bucur pentru fiecare moment, clipa, secunda, petrecuta scriind pe blogu' meu. Ce e mai frumos decat un blog de doua luni, ma intreb eu...... Nu stiu, poate totul sau poate nimic, ce stiu cert este ca pentru mine lunile astea sunt foarte importante, in primul rand pentru ca acum mai putem face greseli, in schimb atunci cand vom creste nu vor mai putea fi admise. Offfff! Cand ma gandesc cat timp a trecut de la primul mesaj pana acum.....Poate ne-am schimbat, poate nu, poate am devenit mai buni, poate mai rai, poate, poate, dar sigur gandul bun vi l-am dat si atunci si vi-l dam si acum, ne purtam cu mandrie sapca si tricoul gandul bun, si nu cred ca am facut ceva rau (sper, dar nu-s sigur). Sper ca n-am batut campii, sper ca n-am deranjat, sper ca n-am plictisit, sper ca v-am distrat si sper ca v-am ajutat. Timpul va spune ce am facut, momentan suntem mici, dar promit oficial ca vom creste si nu ne vom razgandi peste noapte. Si vom lasa toate relele pe spate si noi ne vom vedea de treaba. La multi ani!
Poate ca toti am ascultat piesa lui Louis Armstrong. Eu unul la ascultarea piesei dupa atata timp parca am reinviat si m-am apucat sa pun pe blog si eu cateva date despre marele cantaret care a fost Louis Armstrong, asa ca iata:Louis Armstrong, născut în New Orleans (Louisiana) a avut o copilărie zbuciumată; părinţii s-au despărţit puţin după naşterea sa. A fost încredinţat să fie crescut unei mătuşe, Josephine, în timp ce mama sa, cu mare probabilitate, practica prostituţia. A fost atras de muzică din fragedă tinereţe, cânta la colţuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea şi nici forţa să folosească un instrument de suflat, care ar fi corespuns dorinţei lui. Această practică muzicală spontană, neşlefuită i-a permis să dezvolte o intonaţie optimă şi un deosebit simţ al improvizaţiei, caracteristică esenţială a jazzului. Viaţa de stradă comportă însă riscuri, minor fiind, este surprins în posesia unui pistol şi este condamnat să petracă doi ani într-o casă de corecţie. Aici cântă în corul instituţiei şi primeşte primele lecţii de trompetă de la Peter Davis. După ce a fost eliberat, cutreieră străzile New Orleans-lui împreună cu o mică formaţie orchestrală simpatizată de populaţia oraşului, executând, printre altele, bucata "When the Saints Go Marchin'in", care - ani mai târziu - avea să fie calul său de bătaie. În cursul acestor peregrinări prin oraş, întâlneşte pe Joe Oliver, considerat cel mai bun cornetist din New Orleans, supranumit "King Oliver", care îi dă lecţii de trompetă, îl acceptă în formaţia sa şi, într-o seară, Armstrong substituie cu succes pe trompetistul orchestrei, Kid Ory, el însuşi o celebritate locală. Abia în noiembrie 1918, stimulat de performanţele efectuate pe "riverboats" - mici vase ce navigau pe Mississippi - începe să înveţe notele muzicale şi să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet.
În anul 1922 se mută la Chicago, care devenise în acea vreme centrul muzicii de jazz, în continuă dezvoltare. În această perioadă a maturizării sale artistice, Louis Armstrong este preocupat de rigorile polifonice ale liniilor muzicale, având tendinţa de a conferi solistului un rol în acelaşi timp conducător, dar şi integrat în textura muzicală. Este angajat de "King Oliver", venit şi el la Chicago, în formaţia "Creole Jazz Band", unde are posibilitatea ca trompetist solist să-şi desfăşoare întreaga virtuozitate pe care o dobândise între timp. Într-adevăr, iubitorii de jazz sunt unanimi în a recunoaşte în execuţiile lui "Satchmo" inventivitate, fantezie ritmică şi melodică, unite cu un impresionant volum sonor şi un timbru de neuitat. În anul 1924 părăseşte formaţia lui Oliver şi intră în "Big Band"-ul lui Fletcher Henderson din New York, un colos al jazz-ului, care dispunea de una din cele mai bune orchestre ale timpului, cu interpreţi de prestigiu. Cu această orchestră, Armstrong are posibilitatea să înregistreze discuri având ca parteneri celebrităţi ca Sidney Bechet, Bessie Smith şi mulţi alţii. Se hotărăşte să se dedice carierei de solist şi înregistrează "Hot Fives and Hot Sevens", transformând jazz-ul în una din cele mai înalte expresii ale muzicii, cu sunetul clar şi briliant al trompetei sale şi cu vocea sa răguşită, pornită parcă din fundul gâtlejului. Urmează o serie de succese şi, datorită prezenţei sale carismatice, contribuie la ruperea oricăror bariere rasiale, devenind unul din primii "stars" de culoare în muzica americană.
În ultimii ani ai vieţii, Louis Armstrong personifică la cel mai înalt nivel muzica de jazz şi devine - împreună cu formaţia sa "All Stars" - ambasadorul acestui gen în întreaga lume. Tendinţa comercializantă a unor impresari lipsiţi de scrupule nu l-a scutit însă nici pe el de anumite concesii făcute succeselor ieftine, printre altele în unele filme pe care le-a turnat. Louis Armstrong, "The King of Jazz", cum a mai fost numit, moare în ziua de 6 iulie 1971, în casa sa din cartierul Queens al oraşului New York.
Piesa care ma incantat si mi-a uns sufletul este aceasta, vizionare placuta:
Fiat Panda Racer